Viaţa adevărată este un neîntrerupt post

Postirea e o stare potrivita firii umane, normala pentru om. Viata adevarata este un neintrerupt post. Postesti, adica renunti la orice desertaciune pentru a-I face loc lui Hristos. Cum spune Mantuitorul, in pustie: “nu numai cu paine se hraneste omul, ci cu tot cuvantul lui Dumnezeu”. Iata sensul postului.

Postul este o disciplina cel putin la inceput destul de dificila, dar nu ar trebui sa ne infricoseze, ba chiar sa ne bucuram. Fiindca neingreunarea trupului si nealimentarea cu produse animale deschid calea energiilor dumnezeiesti. Foamea trupeasca se transforma in dorul de a fi in preajma lui Dumnezeu, in foamea de Dumnezeu a inimii. Iar hranindu-ma cu adevarurile lui Dumnezeu, nu mai incape alta hrana in mine. Sau asa ar trebui sa fie.

Cine va posti? Voi veti posti, cei care M-ati cunoscut. Cine nu Ma cunoaste nu poate posti, iar cine Ma cunoaste va sti sa posteasca. Cui ii este greu sa incerce sa tina post, nu- L cunoaste pe Dumnezeu.

Mantuitorul ne arata cum sa postim. El a postit (nu numai in cele 40 de zile, in pustie), cu gandul numai la Tatal, vrajmasul nemaiavand loc in El. Ca om, a facut exercitiul renuntarii trupesti si mentale la mancare si ganduri, dandu-ne noua exemplu si putere de a face si noi asemenea.

Postul Mantuitorului este o inaugurare a vietii normale de infranare, pe care El avea s-o traiasca neintrerupt. Toti postitorii, pustinicii, sfintii au facut-o (devenind si ei, la randul lor, modele de urmat). Infranarea trebuie sa fie totala, adica sa fii cu atentia numai la voia lui Dumnezeu. Postul de mancare este chipul tuturor infranarilor mantuitoare.

Postul disciplineaza mintea, pentru a nu mai deregla sistemul firesc al trupului. Dumnezeu i-a dat omului posibilitatea de a-si controla viata, dar el nu-si foloseste aceasta posibilitate. In post se pune in miscare capacitatea nefolosita a omului de a se infrana de la ceea ce nu-i este de trebuinta.

Sa te adancesti in duhul gandirii lui Dumnezeu, sa te imbraci in mentalitatea Lui, sa fii una cu gandirea dumnezeiasca si sa nu mai concepi altceva decat ce concepe Dumnezeu, sa te simti real traind in aceasta gandire…..Ce minune ne cere noua Dumnezeu! Acesta e postul cu adevarat sfintitor, Aceasta e Viata!

Din pacate, noi ne targuim cu postul, ceea ce arata ca n-am inteles nimic, desi suntem Ortodocsi. Ne e este greu sa renuntam la pofte, la activitatile obisnuite, nu incercam sa devenim mai buni, mai iubitori de Dumnezeu si de aproapele. Credem in adevarul adevarat al dragostei, dar il punem in discutie cand e vorba sa-l traim.

Rasplata dumnezeiasca va avea numai cel ce va iubi dumnezeieste, cel ce merge la spovedanie pentru a se curati de pacate, cel ce se impartaseste cu Trupul si Sangele Mantuitorului, cel ce isi manifesta dragostea fata de aproapele. De exemplu, cel ce face fapte bune, de ochii oamenilor, isi va lua aici plata. In ce consta plata? in satisfactia ca e socotit om sfant. Valoarea faptei tale va fi viata vesnica, dupa ce-ti vei dovedi credinta prin dragostea traita, nu inchipuita.

Gandirea noastra ar trebui sa fie preocupata de ceilalti oameni. Mereu sa avem in minte chipul cuiva. Dar nu numai gandurile noastre sa se indreapta spre ceilalti oameni, ci si inima.Sa ne preocupe sa facem ceva, pentru cineva. In felul acesta, inima noastra devine lacas al dragostei, casa a dragostei, adapostirea , cu pretuire dumnezeiasca, a valorilor tuturor oamenilor. Si inima noastra, deci, cu Hristos in ea, Care ii are pe toti impreuna cu El, e dragostea lui Dumnezeu intrupata in noi.

Mantuitorul Iisus Hristos ne soune de atatea ori: “Privegheati neincetat si va rugati” Postul ne ajuta sa simtim mai bine dragostea lui Dumnezeu, sa o intelegem mai profund, traind-o si daruind-o la randul nostru. Intelegem cat il pretuieste Dumnezeu pe om si invatam sa ne pretuim si noi semenii si pe noi insine ca faptura a lui Dumnezeu.Sa invatam sa ne rugam pentru ceilalti, sa aiba suflete bune, sa primeasca ajutor de Sus, sa contribuim la mantuirea lor. Domnul tine la acest fapt: Iubiti pe dusmanii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, sa va para bine de binele aproapelui, ca de al vostru, sa va para rau de raul aproapelui ca de raul vostru si sa va doara de el, ca de voi insiva. in post, e necesar sa facem exercitiul dezintoxicarii de meschinarie si rautate.

Postul sa fie o opera de reparatie, de restaurare dupa masura lui Hristos, Care sta gata sa lucreze impreuna cu noi aceasta desavarsire. Sa fim atenti, in tot postul, sa pastram rugaciunea aceasta a inimii care, cu fiecare bataie a ei, il recunoaste pe Hristos. Postul sa nu fie doar o forma goala, o lauda desarta, ca uite, noi purtam chipul lui Hristos si mergem pe urmele Lui. Sa dovedim, real, prin postirea noastra, ca nu numai cu paine se hraneste omul, ci cu tot duhul dragostei lui Dumnezeu, cu duhul inimii Lui. Cu aceasta se hraneste omul, in mod normal, nu cu atentia la toate cele spre care il trimit patimile si simturile lui. Omul se hraneste, in inima sa, cu duhul inimii lui Hristos, care e dragoste.

Inima putreda, cea fara pretuire dumnezeiasca de oameni, s-o curatim si sa inlaturam ce-i uscat in noi. In timpul postului, sa ne cautam si sa ne vedem goliciunea inimii, sa depistam partile ei intunecoase care nu primesc gandirea despre oameni a lui Dumnezeu. Sa fim sinceri cu noi insine!

Dumnezeu sa ne ajute sa parcurgem Postul Craciunului asa cum se cuvine!

Relaţiile intime în post

Legătura firească dintre bărbat şi femeie, creată prin alegere liberă şi susţinută prin devotamentul ambilor parteneri, ajunge nu numai la convieţuire , prietenie şi relaţie sufletească,ci şi la unitatea trupească , ceea ce înseamnă unitate de viaţă, împreună existenţă la propriu. Dumnnezeu binecuvintează relaţia trupească doar a celor ce-şi unesc sufletele în faţa Lui prin Taina Căsătoriei. Expresia sexuală îşi are locul potrivit numai în cadrul legamântului conjugal, care are ca scop naşterea copiiilor. Altfel…se sâvârşeşte păcatul desfrânării.

Suntem în prima săptămână a Postului Crăciunului. Cel mai mulţi dintre noi ne-am decis să-l ţinem. Am făcut cumpărăturile, ne-am umplut frigiderul cu legume…însă trebuie să avem în vedere şi celelalte „restricţii” ale Postului. Regimul alimentar , fără grăsimi, nu are nici un sens fără hotărărea de a-ţi schimba viaţa, de a te ruga mai des (aratându-ţi . astfel, dragostea faţă de Dumnzeu) şi de a face fapte de milostenie, manifestându-ţi iubirea sinceră faţă de aproapele. Dar nu aşa cum înţegem noi iubirea…În nici un caz!

Dragostea adevărată dintre două persoane de sex opus e înţeleasă de multe ori prin atracţia fizică. Nimic mai greşit! Pe mulţi aceasta îi împinge să se căsătorească şi când pasiunea dispare, relaţia se rupe, uitând ca unirea lor nu s-a concretizat prin fructul iubirii - copiii.Să nu mai vorbim că n-au avut în vedere mântuirea sufletului..

E normal să existe dorinţa de apropierea fizică de cel cea cu care împarţi şi bune şi rele,sau cu care îţi petreci tot timpul. Aşa-i făcut omul de Dumnezeu, bărbat şi femeie , dintr-un singur trup. Cu cunoştinţele actuale de biologie, endocrinologie şi de neurologie putem înţelege că cele două sexe se caută la maturizare unul pe celălall, trecând peste orice fel de bariere. Constituţional, natura bărbatului are o glandă în plus faţă de femeie- prostata. Această substanţă sintetizează acidul glutamic necesar sistemului nervos aât al bărbatului,cât şi al femeii, dar nu le prepară decât bărbatul. Aici e explicaţia fundamental biologică în temeiul căruia femeia este atârnătoare de bărbat. Fără substanţele lui endocrine ea nu se regenerează mental, nervos. De aceea, la convieţuirea căsătoriţilor nu este bun nici abuzul, nici refuzul. Abuzul îl atinge pe soţ, iar refuzul pe soţie. Pentru toate există însă o măsură.

Suntem cu toţii tentaţi să cedăm cu uşurinţă ispitei desfrânării pentru că diavolul atacă omul în slăbiciunile lui. Nici nu realizăm cât de subtil ne strecoară în gând dorinţa de a săvârşi păcatul. Şi până la faptă nu mai e mult…Noi suntem principalii vinovaţi de aceasta. Dumnezeu permite diavolului să ne ispitească ca să vadă credinţa noastră. Si se vede! Cedăm atât de uşor…Nu suntem înarmaţi cu puterea crucii, nu am permis să lucreze în noi Trupul şi Sângele Domnului, pe care l-am luat la Sfânta împărtăşanie cu atâta nevrednicie… Nu suntem demni de Hristos. Acesta este adevărul. Şi diavolului nu depune prea mult efort ca să ne câştige de parte lui.

Din nefericire, această patimă atinge şi familiile credincioase, care nu adorm fără să-şi facă rugaciunea de seară, care iau aghiazmă în fiecare dimineaţă înainte să manânce, care îşi împărtăşesc copiii în fiecare dumincă. Diavolul nu îi scuteşte nici pe aceştia. Dimpotrivă, îi ispiteşte mult mai mult decât pe cei care sunt deja ai lui - cei trăiesc în curvie (concubinaj cum se spune acum,). Soluţia ne -o spune Mântuitorul: „Privegheaţi şi vă rugaţi ca să nu cădeţi în ispită“. Şi acestea cu siguranţă nu sunt vorbe în vânt. Rugăciunea te ţine în legătură permanentă cu Dumnezeu. De asemenea, te ţine cu mintea trează la lucrurile care îţi sunt folositoare, în special sufletului tău. Şi să ştii că te scapă de plictiseală, pentru că noi de multe ori săvârşim păcatele din lipsă de activitate.Şi atunci cănd nu ai nimic de făcut… îţi dă satana de lucru.

Pentru cei căsătoriţi sau nu, există marele “pericol ” să apară o sarcină, ca urmare a săvârşirii păcatului. Şi este cu mult mai grav dacă copiii sunt concepuţi în post sau în zilele de sărbătoare. Pe lângă faptul că te faci vinovat de desfrânare, rişti să compromiţi viaţa propriului copil, fiindcă el va veni pe lume cu predespoziţia spre sexualitate. Va fi greu de educat pentru că tu , genetic, i-ai transmis cromozomul criminalităţii care are circumstanţe atenuante. Să nu te surprindă că fuge de la şcoală şi îi plac aventurile, de orice fel. Să fim cu luare aminte la noi înşine şi mult mai responsabili!

Să ascultăm sfatul părintelui Arsenie Boca: „Luaţi seama, că dacă vreţi să nu cădeţi din creştinătate şi dacă vreţi să biruie chipul lui Dumnezeu în noi, şi nu al diavolului - prin patimile sale - luptaţi-vă din răsputeri cu arma postului, căci după cum vedeţi postul este ucigaşul patimilor.Pentru că este şi dar de la Dumnezeu , dat tuturor celor ce luptă lupta cea bună. Faceţi începătura aceasta şi veţi vedea cum vi se va înnoi viaţa şi se va linişti casa”.

Dragostea faţă de persoana iubită, prieten (ă) sau soţie (soţ) se poate manifesta şi altfel, nu neapărat prin relaţia trupescă, supusă instinctului. Există şi alte modalităţi, care depăşesc limita umanului şi mă refer la manifestarea iubirii spirituale. O îmbraţişare puternică, atunci cînd ai cel mai mult nevoie, din partea celui/ celei pe care îl (o) iubeşti valorează mult mai mult decât un raport sexual. O strangere de mână, o simplă atingere a mâinii celui celei căruia i-ai dăruit toată dragostea ta - e nepreţuită.

“Oare nu ştiţi că trupul vostru este locaş al Duhului Sfânt ce locuieşte întru voi, pe care-l aveţi de la Dumnezeu , şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci sunteţi cumpăraţi cu preţ ! Proslaviţi dar pe Dumnezeu în trupul vostru şi întru duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu”