women

Sunt femeie…
Stau şi mă întreb: eu cât, oare, oi mai fi femeie? Am job(uri), casă, copil şi soţ. Sunt mamă, soţie, menajeră, om din business, şofer. Eh, aici e-aici. Ia să calculez eu timpul pentru fiecare dintre ocupaţiile mele, să văd ce-mi rămâne pentru presupusa femeie din mine…
În fiecare zi stau minim 8 ore la serviciu. Nu am timp să mă gândesc (măcar) c-aş fi femeie. Poate, doar dacă mi se duce firul la ciorap şi trebuie să rezolv problema asta tipic feminină. Sau dacă mi se rupe vreo unghie, că de rujat mă rujez doar dimineaţa, când plec de-acasă.
Maşina o conduc vreo două ore pe zi la/de la serviciu. Dacă nu mai mult… Mai fac, în plus, vreo două drumuri seara. La/de la şcoală. Să zicem (în mod optimist!) că, în total, sunt şofer cam două ore jumate pe zi. Doar şofer, nu femeie. Nu mă uit în oglindă să văd dacă mi-au curs fardurile şi trebuie reîmprospătate şi nici nu mă rujez la volan, cum fac femeile. Mă uit doar în retrovizoare, să mă asigur. Şofer am zis. Aia sunt.
Mai stau vreo jumate de oră de vorbă cu mămicile la şcoală, aşteptând să ne luăm copiii acasă. Sau chiar o oră, dacă piticii apucă să încingă o joacă în părculeţul din curtea şcolii. Nu vorbim decât despre culegeri, doamna de mai-ştiu-eu-ce, testul predictiv la nici-asta-nu-pot-să-vă-spun, banii pentru excursie şi alte astfel de subiecte al naibii de importante. Deci sunt mamă.
Dimineaţa, când mă trezesc, îmi ia vreo ora jumate sau chiar două până ies din casă. Fac cafeaua, deschid laptopul şi mai citesc câte ceva (mailurile, site-uri de ştiri şi ceva bloguri), poate mai calc la viteză o cămaşă pe care n-am apucat s-o pregătesc de seara, apoi… ca toată lumea: pregătirea efectivă pentru ziua aia, cu drumul prin baie, fardatul şi îmbrăcatul. Aici sunt doar om. Femeie sunt doar în cele 5 minute în care mă fardez.
Seara mai calc, mai şmotruiesc, uneori chiar mi se întâmplă să mai şi gătesc câte ceva în casa aia de oameni. Şi să mai spăl un vas-două. Vreo trei ore jumate, în total, până mă culc. Şi mai deschid calculatorul. Deci în mare parte sunt menajeră. În mică parte… nu ştiu ce-o fi statul pe blog. Cred că atunci oi fi femeie… Când stau de vorbă cu copilul şi mai rezolv vreo problemă la matematică, sunt iar mamă. N-are legătură cu modul în care definea Manole femeia. Imagine etc. Din nou baie (deci om), un minut pentru scos machiajul de peste zi (femeie)…
Apoi mă duc în pat, iau o carte şi citesc. Nu mai mult de o oră, în timpul lucrător al săptămânii. Nu citesc siropuri şi nici reviste pentru femei. Iar sunt doar om. Şi mai dorm vreo 6-7 ore pe noapte. Ca omul normal, nu 2-3, ca în anii trecuţi. Deci om normal. Nu femeie. Sau sunt şi femeie, dacă mă orientez după materialul şi culoarea pijamalei. Uite că s-au cam acoperit cele 24 de ore ale unei zile lucrătoare.
Aşa. Acum să calculez minutele în care sunt femeie: când mă fardez sau demachiez. Ar cam fi 5-6 pe zi. Şi ar mai fi statul la calculator seara, când nu ştiu ce sunt… Oi fi femeie… Ah, am uitat să punctez pijamaua! … Şi ar mai fi şi week-endurile, pe care nu le-am inclus în calcule. Şi nici excepţiile, precum necesitatea de a ajunge la coafor, pentru un tuns.
Şi, în ciuda tuturor calculelor mele, societatea spune că sunt femeie. Ce fac(em) eu (/noi, femeile) şi nu fac bărbaţii? Treburile menajere… Şi suntem mame. Aham! Deci ăsta e diferenţiatorul! Înseamnă că eu sunt femeie atunci când sunt mamă, menajeră şi când mă fardez. (Şi, poate, când sunt pe blog). Greşesc dacă extrapolez şi spun suntem?