Ce înseamnă pentru tine fericirea?

-Scrisoare fiicei mele-


Să fii fericit…e idealul nostru, e visul nostru, e cea mai mare dorinţă, e gândul cel dintâi..Fericirea e o bucăţică din Raiul de care am vrea cu toţii să ne bucurăm. Când îmi imaginez Raiul, mă gândesc că acolo e o veşnică stare de fericire, de mulţumire, un zâmbet lung şi des. Nu sper să cunosc Raiul. E mult prea mult pentru mine, care sunt aşa de păcătoasă, dar de un pic de fericire sper să mă bucur cât trăiesc pe pământ.Chiar dacă de multe ori durează prea puţin, cu toţii ne dorim să fim fericiţi.
Dar.. Ce este fericirea?...Cred că fiecare avem propriul răspuns, fiecare simţim altfel bucuria supremă. Pe unii îi face fericiţi marea, pe alţii pădurea, pe cei mai mulţi dintre noi ne bucură o situaţie financiară stabilă, o casă, sau când schimbăm maşina. Sunt multe modalităţi de a simţi fericirea. Depinde de dorinţele fiecăruia. Şi când sunt împlinite, sufletul ţi se inundă de bucurie.
Dar de unde vine fericirea? Cine ne-o pune în suflet, ce ne determină să râdem, să ne zâmbească toată faţa? Cine e autorul Fericirii? Numai Dumnezeu! El, Care ne-a creat sufletele şi trupurile, ne dă Bucuria. Numai datorită Lui îţi curg ochii de bucurie când pleci de la scaunul spovedaniei, după ce ţi-ai mărturisit păcatele. Şi îţi încălzeşte inima când primeşti Sfânta Împărtăşanie. Sau când, după Sfântul Maslu, pleci acasă cu inima împăcată, iar la Sfânta Liturghie simţi cum ţi se curăţă sufletul de răutate şi acum e gata să primească iertarea, iubirea, bucuria. Noi, cei căsătoriţi, ne simţim emoţia de la Sfânta Cununie, când fericirea îţi pătrunde întreaga făptură. Toate momentele existenţei noastre sunt legate de Dumnezeu, chiar dacă uneori nu observăm. El ne dă fericirea. Şi chiar dacă avem parte şi de necazuri şi suferinţă, Dumnezeu nu nelasă, tot El ne redă bucuria.
Sunt multe lucruri care mă fac fericită. S-au schimbat de-a lungul vieţii. Şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat Fericirea. Poate uneori n-o meritam. Cel mai mare dar al Lui e fetiţa mea. Prin ea am cunoscut cea mai mare fericire. Nu credeam că poţi să plângi de bucurie. Să poţi să simţi atâta fericire încât să-ţi curgă lacrimile pe faţă şi să nu ai putere decât să zici: „Doamne, îţi mulţumesc!” E atâta bucurie în inima unei mame când copilul îţi zâmbeşte, pune capul pe pieptul tău, te ia de mână sau te strig: „mami!”...
Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru fericirea mea, pentru familia mea, pentru minunea Sa – fetiţa mea şi mă rog ca toţi oamenii să aibă parte de bucurie, fericire aici pe pământ. Cât de puţină. Şi să facem tot posibilul să dobândim Fericirea veşnică. Aşa să ne ajute Bunul Dumnezeu!