Relaţiile intime în timpul sarcinii

Copiii reprezintă cel mai frumos dar de la Dumnezeu, un dar de mult preţ, care ne schimbă viaţa, fie că vrem, fie că nu vrem. Încă din momentul în care apar simptomele unei sarcini, femeia, care urmează să devină mamă, se schimbă ca persoană. Acest element nou care apare în planul său existenţial face ca totul să capete un nou sens, iar viaţa ei - o altă direcţie. Mă refer aici la tinerele care acceptă vestea bună şi se bucură că va veni pe lume copilul său. Pentru o altă categorie, care trăiesc numai pentru plăcere, nu au o relaţie stabilă sau se află în diverse situaţii, un copil nu este deloc o veste bună şi chiar vor să se descotorosească de această fiinţă care le va strica „viitorul”, uitând de cuvintele Sfântului Apostol Pavel că- femeia se va mîntui prin naştere de fii.

Să fii mamă nu e deloc uşor şi o spun din experienţă, însă e cel mai minunat lucru care ţi se poate întâmpla, dacă îţi asumi maternitatea încă de la aflarea veştii. Am întâlnit, din nefericire, mulţi tineri care nu sunt pregătiţi să fie părinţi, deşi acceptă ideea că vor avea un copil şi se pregătesc pentru venirea acestuia numai din punct de vedere material. Nu judec pe nimeni, mai ales că nu ne naştem învăţaţi şi se vor ivi ocazii să învăţăm toată viaţa, prin propriile trăiri, însă trebuie să fim pregătiţi psihic, emoţional, social şi mai ales spiritual.Pregătirea pe care o consider absolut necesară când suntem părinţi şi la care mă raportez este cea pentru educaţie. În ce constă aceasta având în vedere că vorbim despre un copil care încă nu s-a născut? Ei bine, e necesar să ştim că educaţia începe din timpul vieţii intrauterine. Noi, ca viitoare mame, trebuie să fim conştiente că absolut tot ceea ce facem şi simţim pe perioada sarcinii influenţează dezvotarea ulterioară a copilului. Dacă fumăm, să nu ne surprindă că bebeluşul se va naşte cu probleme de respiraţie, plămânii îi vor fi sensibili şi mai târziu băiatul sau fetiţa ta nu va avea performanţe şcolare pentru că nu i s-a oxigenat suficient creierul în cele nouă luni cât a stat în pântecul tău, din cauza tutunului. Doar tu vei fi vinovata…

La fel, dacă bei, să nu te surprindă că îi va plăcea băutura şi va avea probleme la maturitate. Va fi numai vina ta..Mai mult, dacă tu şi partenerul tău de viaţă, respectiv soţul sau tatăl copilului, nu aţi fost „cuminţi” în timpul sarcinii, el sau ea se va naşte cu predispoziţia spre sexualitate, asta însemnând relaţii intime cu necunoscuţi necunoscute, relaţii extraconjugale, tot ceea ce implică limitele anormale ale acestui aspect, mergând până la homosexualitate. La polul opus, dacă suntem creştini adevăraţi, ţinem post (ştiu că nu e uşor pentru mămici pentru că au pofte, dar pentru copilaşi e mană cerească), ne impărtăşim des, oferim copilului nostru sursa vie a vieţii, hrană de la Dumnezeu, pe Însuşi Hristos - îi călăuzim paşii,astfel, cu speranţă în ajutorul de Sus.

Ambii părinţi sunt responsabili, atât bărbatul cât şi femeia se angajează să poarte de grijă acestui suflet, prin comportamentul lor. E necesar să înţelem şi să facem şi pe soţ sau iubit să înţeleagă că scopul relaţiilor intime este procrearea (pe care Evanghelia îl precizează clar în Taina Căsătoriei), şi nu în mod special plăcerea partenerilor, iar când acest scop s-a realizat (femeia e însărcinată), relaţiile intime nu mai sunt sub binecuvântarea divină, ci mai degrabă din ispita diavolului.

Toate aceste aspecte sunt cuprinse mult mai concret în scrierile părintelui Arsenie Boca, care îi avertizează pe bărbaţi : „Când soţul nu dă pace sarcinii (zice că el nu poate, sau nu vrea, sau se declară stăpân pe legile naturii), atunci copiii vin pe lume cu predispoziţii precoce spre sexualitate. Aceasta îi face îndărătnici şi foarte greu educabili (sunt certaţi cu disciplina; unii genetic prezintă cromozomul criminalităţii - circumstanţe atenuante în justiţie). Fug de la şcoală şi încep aventurile. Deci, tot în răspunderea soţului se soldează şi aceste necazuri”.

Sunt convinsă că nu e deloc uşor, mai ales pentru bărbaţi, să respecte această conduită, însă trebuie să ne gândim ce fel de copiii ne dorim. Dacă vrei să ai un copil bun, bineplăcut lui Dumnezeu şi oamenilor, poţi începe educaţia lui privându-l de voia celui rău, oferindu-i o creştere în frica lui Dumnezeu. Aşadar, fiecare dintre noi , ca mamă sau ca tată, suntem datori să oferim o cât mai bună educaţie copiiilor noştri, una creştină, chiar de când femeia îi poartă în pântec. Aşa să ne ajute Dumnezeu!