A trecut mult timp de când am scris ultimul articol. Starea de sănătate, grijile şi preocuparea pentru familie nu mi-au dat răgaz. Am reuşit să mă mobilizez (recunosc că nu mi-a fost uşor) şi vreau să vă împărtăşesc din experienţa mea din ultima vreme. Să mă iertaţi dacă nu voi avea cea mai bună relatare.
Fiecăruia îi dă Dumnezeu în viaţă momente de cumpănă, încercări, unele mai grele, altele mai uşoare, după puterea fiecăruia. Nimănui nu-i dă mai mult decât poate duce! De multe ori, încercările se manifestă prin probleme de sănătate, boli sau accidente a căror apariţie nu reuşim să ne-o explicăm. Dumnezeu Proniatorul ne „ceartă” în astfel de momente, ne aminteşte că suntem oameni, muritori şi că oricând ne putem întâlni cu moartea, de care ne temem atât de tare. Cu siguranţă toate „se întâmplă” în viaţa noastră cu un sens, cu un scop, pe care noi nu-l înţelegem de cele mai multe ori. Sau refuzăm să-l vedem…
Pe mine m-a încercat Dumnezeu, de curând, cu apariţia unui nodul mamar. Nimic grav, doar că mi-a dat multă bătaie de cap. Însă acum nu mai este şi sunt mult mai liniştită. Mulţumesc lui Dumnezeu că a ascultat rugăciunea mea şi a celor dragi pentru mine. Slavă Lui! Însă în timpul şederii mele pe patul spitalului am simţit cât de slabă sunt în faţa Atotputerniciei lui Dumnezeu, am văzut cu câtă disperare aştepţi să vină medicul să-ţi spună că eşti bine, că operaţia a decurs bine. Am simţit cum este să fii jumătate viu, jumătate mort, ce înseamnă să-ţi pierzi speranţa şi, să realizezi, într-un sfârşit, că numai Dumnezeu te poate ridica din starea de leşin (trupescă, în cazul acesta), atunci când nimeni dintre oameni nu-ţi aruncă nici măcar o privire.În singurătatea nopţii zaci bolnav, sleit de puteri şi ai vrea să ceri ajutorul. Nimeni nu te aude decât numai Dumnezeu care lucrează prin oameni şi trimite o infirmieră…
În zilele petrecute în spital am cunoscut tot felul de oameni, mai precis multe femei, mai mult sau mai puţin credincioase. Unele se rugau neîncetat pentru sănătatea lor şi a pruncilor, altele nu voiau să dea viaţă copiilor lor. Nu sunt în măsură să judec şi în nici un caz nu pot să văd credinţa din sufletul lor, însă am constatat cum sărmanele femei îşi pun atâta nădejde în doctori şi adesea sunt dezamăgite Dureros este că, chiar şi la vreme de boală, uităm de Dumnezeu şi de rugăciune. E trist, fiindcă e unul din cele mai potrivite momente să te apropii de El. Nu e prea mare osteneala să citeşti Paraclisul Maicii Domnului, Acatistul Sfântului Nectarie (ocrotitorul mamelor) sau, mai bine, să participi la Taina Sfântului Maslu, chiar dacă nu eşti în cea mai bună formă fizică. Cu atât mai mult!
Sfântul Maslu a fost lăsat de Domnul tocmai fiindcă cei bolnavi au nevoie de doctor, aşa cum spune Evanghelia, au nevoie de Iisus Hristos - Vindecătorul, Cel care a vindecat pe soacra lui Petru de scurgerea sângelui (iată, o femeie cu probleme..).Tot la Sfântul Maslu ne arată, prin Pilda Fecioarelor Înţelepte, că „nu se ştie ziua şi ceasul când va veni Fiul Omului”( Matei 25, 1-13) , cum să ne pregătim pentru moarte, mai precis cu candele aprinse, adică cu sufletele curăţite de păcate şi împăcate cu Hristos - Lumina lumii. Adesea uităm de Dumnezeu ..Chiar şi în Postul Mare. Şi ne punem toată încrederea în oameni, uitând că şi ei sunt muritori şi că au puteri limitate.
Cât de greu încercată e femeia în timpul vieţii ei! Câtă povară poartă! Şi cât de mult se cere de la ea…Ce greu e să fii femeie! Şi minunat în acelaşi timp…
Rugăciune pentru izbăvirea de cancer şi alte boli grave
Întristare şi durere m-a înconjurat pe mine şi chinuri ca ale iadului m-au aflat, Mântuitorule şi umbra morţii m-a acoperit pentru păcatele mele, Iubitorule de oameni şi inainte de vreme mi se sfârşeşte viata şi nu mă pricep ce voi face. Numai către Tine, Doctorul sufletelor şi al trupurilor şi la adâncul îndurării Tale căzând, cu zdrobire de inimă şi cu umilinţă, strig: Izvorule al vieţii, miluieşte-mă şi păzeşte-mă pe mine cel deznădăjduit, pentru rugăciunile Născatoarei de Dumnezeu, ca un Îndurat.
Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Viforul păcatelor acum ne-a ajuns, valurile bolilor acum ne inconjoară, neîncetate dureri ne cufundă, întristări şi dureri ne-au aflat pe noi ticaloşii. Apostoli ai Domnului! Întindeţi-ne mână de ajutor cu rugăciunile voastre.
Şi acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Fiind loviţi, Fecioară, cu dureri grele şi neîncetate, Toţi la Tine cădem. Cu acoperământul Tău cel puternic mîntuieşte-ne pe toţi, Preacurată, îndură-Te Maică Dumnezeiască şi mântuieşte-ne de cancer şi de bolile cele cumplite şi vindecă-ne durerile, izbăvitoarea noastră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu