Decodificarea comportamentului copilului [nevoile emotionale]
Atunci cand copii nu sunt o prezenta cu adevarat incantatoare, comportamentul lor ne spune ca acestia au o nevoie care necesita ajutorul nostru. Pentru a recapitula, aceste nevoi sunt Fizice, emotionale si legate de temperament.
Iata o lista partiala a nevoilor emotionale: dragoste neconditionata, atingere plina de iubire, afectiune, acceptare, conexiune, respectm sentimentul de a se simti in siguranta, infrumare, securitate, stabilitate, joc, stima de sine, sentimentul valorii propriei persoane, sentimentul aprecierii a ceea ce el reprezinta, prietenie, eliberarea emotionala de durere, putere (in sensul capacitatii de a controla la nivel minim ceea ce se intampla in viata sa), incredere, modele pozitive.
Exista doar doua motive pentru care copii ar putea avea nevoi emotionale neimplinite: primul motiv este ca proprii partini ar putea avea nevoi emotionale neimplinite iar al doilea reprezinta nealocarea de timp pentru a te conecta cu copilul.
Unul din primele indicatii ca un copil se simte emotional deconectat este ca incep sa nu mai fie cooperanti. Cand acest lucru se intampla, acesta nu trebuie considerat ca fiind un lucru bun sau rau, este doar un semn, ca un stegulet care este ridicat pentru a spune: "Copilul meu are nevoie de ceva sau Copilul meu are nevoie de ajutor". Asa ca ne putem intreba (sau il putem intreba chiar pe copil) ce indica acest comportament? Care este nevoia copilului meu?

Este un moment in care el isi dezvolta autonomia si are nevoie sa se simta puternic in viata sa? este lovit si are nevoie sa planga pentru a elibera furia? Are nevoie sa fie acceptat chiar daca a facut o alegere cu care nu sunt de acord? Are nevoie de un pic de relaxare dupa o zi obositoare? Are nevoie sa se joace jocuri ce includ afectiunea si atingerea?
Cand te afli chiar in acel moment, punand aceste intrebari, ceea ce cel mai important este ca punem acste intrebari si cautam cauza comportamentului decat sa oferim o pedeapsa. In acest demers este adesea vorba de intuitia mamei (sau a parintelui). Intuitia este cea care ofera raspunsuri. Ai incredere in tine si in abilitatea ta de a simti care este nevoia copilasului tau.

Pedeapsa nu rezolva niciodata problema nevoilor emotionale neimplinite. Daca un om flamand fura mancare, il pot pedepsi pentru nevoia sa de mancare? Nu, insa ma pot adresa acestei nevoi si il pot invata modalitati mai potrivite de a obtine mancare.
Priviti inca odata la lista nevoilor emotionale. Puteti chiar sa printati aceasta lista si sa o cititi zilnic. Puneti-va urmatoarele intrebari: Care este acel lucru pe care il pot face astazi pentru implinirea propriilor mele nevoi emotionale? Care este acel lucru pe care il pot face astazi pentru implinirea nevoilor emotionale ale copilului meu?

Decodificarea comportamentului copilului - partea a III-a [nevoile fizice]
Asa cum spuneam zilelele trecute, atunci cand prezenta unui copil nu mai este o placere, comportamentul acestuia ne spune ca acesta are o nevoie ce necesita atentia noastra. Aceste nevoi sunt fizice, emotionale sau legate de temepramentul sau.
Nevoile fizice - ii este copilului meu foame, este obosit, este suprastimulat, este substimulat, ii este frig, ii este cald, are probleme cu gingiile, il doare ceva, este bolnavior? Majoritatea parintilor se descurca destul de bine cu indeplinirea acestor nevoi dareste intotdeauna o idee buna sa urmariti acest palier inainte de toate. Cateodata am putea fi surprinsi sa aflam ca astfel exista astfel de nevoi deindeplinite si ca acestea perturba comportamentul copilului.
Spre exemplu, un baietel care nu a prezentat nici un fel de simptome organice (cu exceptia unor raceli comune din care si-a revenit foarte repede) a fost dus la o analiza de rutina. Este plin de energie si se dezvolta foarte bine intelectual. Mai mult, mananca foarte sanatos asa ca este de presupus ca rezultatele analizelor sa fie foarte bune.
Cu surprindere s-a constatat ca el nu absoarbe minerale in mod corespunzator si ca rata acestora in sange este foarte scazuta. Simptomele carentei de minerale includ neatentie, stari de frustrare si iritabilitate, posibil furie, agitatie. ... Iar el se pare ca le avea pe toate. Initial mamica sa a crezut ca aceste manifestari se datoreaza temperamentului si invatase sa se comporte gentil si ferm in aceste situatii insa ele nu se domolisera.
Au decis astfel catemporar sa ii administreze minerale pe cale orala pana la realizaea unui echilibru si sa analizeze cauza absorbtiei deficitare de minerale. Intr-o saptamana au constatat o diferenta foarte mare in scaderea nivelului agresivitatii sale. Uimitor!
Acest exemplu are rolul de a atrage atentia asupra cauzelor fiziologice ale comportamentului. Asadar, acordati atentia cuvenita si acestor nevoi!

Decodificarea comportamentului copilului - partea II
Asa cum am spus si in postarea anterioara, atunci cand nevoile copiilor sunt implinite si nimic nu ii face sa sufere, este o adevarata placere sa fi in prezenta lor. Atunci cand nu este o placere sa fii in prezenta lor, comportamentul pe care il au ne vorbeste despre o nevoie ce striga dupa ajutor. Asa ca ne putem intreba: Ce cauzeaza acest comportament? De ce anume are copilul meu nevoie? Exista trei tipuri mari de nevoi: fizice, emotionale si legate de temperament.

Nevoile fizice - Este copilul meu flamand, obosit, suprastimulat, ii este cald, ii este frig, are vreo durere, este bolnav...? Majoritatea dintre noi au o abilitate buna de a implini nevoile fizice ale copilului dar intotdeauna este o idee buna sa privim spre aceasta arie atunci cand ceva nu pare in regula. Cateodata am putea fi surprinsi sa aflam ca nevoile fizice neimplinite sunt determinantii unui comportament care nu ne este pe plac.

Nevoile emotionale - Iata o lista partiala a acestora: iubire neconditionata, atingere iubitoare, afectiune, acceptare, conexiune, respect, indrumare, siguranta, securitate, stabilitate, joaca, stima de sine, sentiment de apartenenta, sentimentul de a avea valoare, prietenie, eliberare emotionala de durere, libertate, incredere, modele pozitive. Privind aceasta lista prin ochii unui parinte, poate parea coplesitor cu atat mai mult cu cat multe dintre acestea nu au fost implinite in timpul prorpiei noastre copilarii. Este o provocare dar este de asemeni si o oportunitate uriasa. Acesta este sansa noastra de dezvoltare personala si sansa noastra de a schimba lumea. Imaginati-va ce vom creaa ca societate atunci cand multi pasi spre maturitate vor fi facuti de pe o pozitie de implinire emotionala.

Nevoile legate de temperament - Unii copii au un temperament innascut ce le da tot timpul probeleme, creandu-le constant senzatia ca sunt inpericol sa se scufunde. Daca nevoile emotionale si fizice ale copilului sunt implinite si ceva in comportamentul sau este totusi in neregula sau daca intuitia voastra va spune ca ar fi ceva nu merge asa cum trebuie, ar putea fi datorita nevoilor legate de temperament. Exista numeroase modalitati in care acesti copilasi pot fi ajutati.

comportamentul copilului

Decodificarea comportamentului copilului - partea I

Multi parinti isi pun intrebari despre comportamentul copiilor lor. De obicei acestea arata cam asa: "Cum sa fac sa opresc comportamentul X al copilului meu?" Multi din dumneavoastra ati constatat ca disciplina "clasica" (adica pedeapsa) adesea nu functioneaza.Mai mult de atat, desfiinteaza cu desavarsire conexiunea dintre adult si copil si slabeste relatia. Asa ca ce ne ramane de facut?

Sa ne gandim cateva clipe impreuna. Pedeapsa este administrata datorita unei interpretari pe care o dati comportamentului indezirabil, datorita felului in care va raportati la acesta. In loc de a va lasa prada acestei interpretariintr-o maniera reflexa, incercati mai degraba sa decodificati comportamentul, sa urmariti cauza, ratiunea existentei acestuia. Primul pas spre decodificare este schimbarea modalitatii in care formulati acea problema si intrebarile din jurul sau. De exemplu: "Copilul meu are o problema. De ce minte?". In noua abordare, incercati sa inserati verbul "are nevoie" si lucrurile vor capata brusc o alta perspectiva. "Copilul meu are o problema. De ce are nevoie sa minta?"

Atunci cand nevoile copiilor sunt indeplinite si nu exista nimic care sa ii raneasca, este o adevarata placere sa fi impreuna cu acestia. Atunci cand nevoile lor nu sunt indeplinite, acest lucru este adesea comunicat prin comportamentul sau. Nu este intotdeauna important sa aflam cauza exacta a modului in care copilasul reactioneaza astfel dar este capital sa acceptam ca exista un motiv valid pentru asta. De aceea ne vom intreba: Ce imi spune acest comportament? Care este nevoia copilului meu?

9 mai -citatul zilei

Munca grea dezvaluie caracterul oamenilor: unii isi intorc manecile, altii intorc nasul si altii nu se mai intorc deloc.

atelier lucru copii

Copac inflorit
Materiale
1. Imprimanta (optional);
2. Floricele de porumb;
3. Lipici.

Procedura
1. Trage la imprimanta desenul cu copacul gasit aici sau deseneaza un copac cu carioca;
2. Lipeste floricele de porumb pe crengile copacului;
3. Lasa la uscat;

Albina din ghivece
Materiale
1. 2 ghivece de lut mici;
2. 2 ochi de plastic din comert;
3. Lipici sau adeziv (noi am folosit picatura);
4. Tempera de culoare galben si negru;
5. 2 fire chenille de culoare neagra;
6. Pensula;
7. Foarfeca;
8. Un material transparent pentru aripioare.

Idee si realizare:
Mami Monica si Misu, 4 ani
Procedura
1. Se duna materialele pe masa de lucru;

2. Un ghiveci se coloreaza galben in totalitate;
3. Apoi dupa ce se usuca se picteaza dungi negre uniforme;
4. Celalalt ghiveci se picteaza numai cu galben;
5. Se lasa la uscat;
6. Se lipesc ochii;
7. Cu coada de pensula se face o gura;
8. In orificiul ghiveciului de deasupra se pun doua capete de fire chenille de culoare neagra;
9. Apoi din materialul transparent se decupeaza doua aripi ce se lipesc cu picatura, si se fac cateva dungi cu pensula, tempera fara apa.

10. Se lipesc ghivecele intre ele si gata albinuta.
Recomandat
Copiilor de peste 2 ani, cu ajutorul parintilor.
Buburuza Octavian
Materiale
1. Cartoane colorate: rosu, verde, alb;
2. Carioca sau marker;
3. Lipici.

Procedura
1. Dintr-un carton sau coala rosie se formeaza un patrat;
2. Patratul se indoaie pe diagonale;
3. Apoi se deschide iar laturile laterale se baga in interior si se preseaza;
4. Pe o fata se contureaza buburuza apoi se decupeaza si ornamenteaza dupa propriul gust;
5. O puteti lipi pe o frunza din carton.
Ghirlanda de primavara
Materiale
1. Hartie sau cartoane negru, galben, alte culori;
2. Gel cu sclipici - gliter;
3. Lipici lichid;
4. Banda adeziva;
5. Vata;
6. Foarfeca cu si fara zimti;
7. Sfoara (de preferinta colorata);
8. Creioane colorate.

Procedura
1. Flori: decupati flori in diferite marimi si culori si lipiti-le una peste alta; desenati polenul; pentru margarete: decupati margaretele din carton alb si lipiti in mijloc un cerc galben;

2. Albinute: decupati un cerc din carton alb si desenati capul albinei. folositi culori diferite pentru un aspect mai viu; decupati corpul si lipiti dungi din hartie neagra; din aceleasi dungi creati si antenutele;

3. Randunici: decupati dintr-un carton negru silueta randunicilor si lipiti vata pentru gusa si burta;

4. Atasati toate aceste componente pe sfoara alternandu-le;
5. Decorati perdeaua pentru un aspect de primavara.

Recomandat
Copiilor de peste 3, 4 ani.

Tablou de primavara
Materiale
1. O farfurie de unica folosinta (hartie sau plastic);
2. Hartie colorata maron, negru, rosu;
3. Hartie creponata verde;
4. Lipici;
5. Alte decoratiuni.

Procedura
1. Se decupeaza din hartia maron crengile unui copac si se lipesc pe farfurie;
2. Se decupeaza pasarea si se lipeste;

3. Se lipeste hartia creponata taiata fasii;
4. Se aduga celelalte decoratiuni;

5. Se lasa la uscat;
6. Se expune.
Margareta de primavara
Materiale
1. O farfurie de unica folosinta (hartie sau plastic);
2. Hartie alba si colorata galben si neagru;
3. Foarfeca;
4. Lipici.

Trimis de Alina cu fetele:
Nefeli, 6 ani si Danai, 3 ani
Procedura
1. Se decupeaza petale din hartie alba;
2. Se lipesc pe farfurie, acoperindu-se marginea farfuriei;
Marioneta Dodo
Materiale
1. Hartie colorata albastra, portocalie, bleu;
2. Foarfeca;
3. Lipici;
4. Carioca neagra.

Creat de Daria, 26 de luni si mami
Procedura
1. Indoaie hartia albastra;
2. Rotunjeste-o cu foarfeca asa indoita, formand capul marionetei;
3. Nu taia pe indoitura;
4. Cu foarfeca, decupeaza aripile din hartia bleu;
5. Picioarele le decupezi din hartia portocalie dupa cum le vezi in imagine; Taie un romb si indoaie-l pe mijloc pentru a crea ciocul;
6. Lipeste cu lipici bucata de hartie albastra astfel indoita de jur imprejur, lasand spatiul din partea de jos nelipit (lasand astfel loc pentru a introduce mana in interior ca intr-o manusa);
7. Ataseaza ciocul, aripile si picioarele;
8. Cu carioca neagra deseneaza ochii;
9. Lasa la uscat;
10. Joaca-te cu ea.
Insecte din amprente
Materiale
1. Hartie de desen;
2. Vopsele tempera;
3. Pensula;

Procedura
1. Aplica cu pensula vopsea pe degete;
2. Imprima pe hartie;

3. Repeta de cate ori vrei cu diferite culori;
4. Lasi la uscat;
5. Finiseaza insectele adaugand antene, picioare, puncte, etc;

6. Semneaza-te;
7. Lasa la uscat;
8. Expune.



3. Se decupeaza un cerc din hartia galbena, de aceeasi dimensiune ca mijlocul farfuriei;
4. Se lipeste in mijlocul farfuriei;
5. Se decupeaza albina si se lipste dungi din hartie neagra peste ea;
6. Se lipesc antenele;
7. Se lipeste pe margareta;



8. Se lasa la uscat;
9. Se expune
Albinuta
Materiale
1. 2 bucati melci (scoici) – una mai mare si una mai mica;
2. Acuarele;
3. Pensula;
4. Lipici;
5. Foarfeca;
6. Hartie;
7. Sarma.

Procedura
1. Se decupeaza de pe o foaie alba aripile ;
2. Melcul mai mare se vopseste cu acuarele: o linie galbena, una neagra - reprezentand corpul ;
3. Pictam cu acuarele ochi, nas si gura pe melcul mai mic - reprezentand capul;
4. Melcul-cap se lipeste cu lipici de melcul-corp;
5. Se monteaza sau se lipeste sarma pe cap in forma de antene;
6. Se lipesc aripile pe melcul-corp (in partea cu deschizatura melcului).
Fii creativ!
Gandeste-te la orice alte materiale care pot fi folosite pentru a decora albina, sau construieste alte minunate creaturi din scoici.
Discutii:
Ai vazut albine vreodata? Cand? Unde?
Ce faceau? Cum se miscau?
Ai fost vreodata muscat de vreo albina?
Stiati ca...
Albinele sunt insecte care traiesc in stupi. Ca toate insectele, albinele au sase picioare, corp impartit in 3 parti ( cap, torace si abdomen), o pereche de antene si ochi.

Albinele pot zbura in jur de 24 km/h. Ele mananca nectar (un lichid dulce facut de flori) pe care il transforma in miere. Albinele, zburand din floare in floare, aduna polenul in parul de pe piciorusele lor, asa numitele “cosuri de polen”. O parte din acest polen pica din aceste “cosuri” pe flori sau pe unde ele zboara si asa are loc polenizarea florilor care apoi duce la producerea semintelor.

Albinele din acelas stup sunt inrudite unele cu altele. In stup sunt trei tipuri de albine:
Regina care depune ouale;
Albinele lucratoare (femeile) care procura mancarea, fac mierea, construiesc cele sase faguri de miere, unele depun si oua, si pazesc stupul de raufacatori.
Trantorele care se imperecheaza cu regina.
Albinele sunt supuse unei totale metamorfoze:
Regina depune un ou intr-una din celulele fagurelui. Oul se cloceste si se transforma intr-un vierme ca larva, care in cele din urma devine o alta albina.
Gustare
Prajiti paine si puneti miere pe felie. Vorbiti despre originea mierii si despre calitatile ei.
Miscare
Puneti muzica clasica si dansati lent asemenea unor albine. Eventual atasati aripi pentru ca dansul sa fie mai realist.
Proiect inrudit
Daca va plac albinele, lucrati si acest proiect din tub de hartie: Albina.
Fluturas
Materiale
1. Un filtru de cafea;
2. Carioci;
3. Pensula;
4. Carlig de rufe;
5. Un fir de curatat pipa sau de plastic;
6. Margele.

Procedura
1. Ia un filtru de cafea si umezeste-l putin cu apa; Pune-l pe o farfurie de hartie, sau pe orice suport doresti ca sa nu pateze masa; Deseneaza-l cu carioci in diferite culori si modele;

2. Coloreaza carligul de rufe cu carioca;

3. Pregateste materialele pentru antene;

4. Introdu firul de curatat pipa prin carlig si invarte;

5. Pune margelele in capatul firului;
6. ia filtrul de cafea uscat, strange-l la mijloc cu mana si prinde-l cu carligul;

7. Ii poti oferi cadou sau iti poti decora camera!
Curcubeu tridimensional
Materiale
1. Doua farfurii de hartie de unica folosinta;
2. Creion sau carioca;
3. Foarfeca;
4. Pensula;
5. Vopsele;
6. Printer si foaie pentru printat (optional);
7. Doua carlige de rufe;
8. Vata sanitara;
9. Perforator;
10. Fir de ata pentru agatat.

Procedura
1. Ia cele doua farfurii de hartie si marcheaza-le cu creionul sau marker-ul dupa modelul aratat in poza;

2. Decupeaza farfuriile cu foarfeca;

3. Pune lipici pe marginile din interiorul farfuriilor;
4. Suprapune cele doua farfurii fata in fata;
5. Prinde cu carligele ca sa se lipeasca mai bine marginile farfuriilor;
6. Lasa la uscat;
7. Picteaza curcubeul cu pensula urmand: rosu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo, violet;

8. Lasa la uscat;
9. Printeaza tiparul gasit aici pentru nori, sau deseneaza cu mana o forma de nori. Decupeaza;
10. Picteaza centrul farfuriei in galben - simbolizand soarele;
11. Lasa la uscat;
12. In spatiul ramas nelipit de la baza curcubeului introdu norii decupati. Aplica lipici si prinde din nou cu carlige;

13. Pe nori aplica lipici si pune vata;
14. Perforeaza in partea de sus in mijloc;
15. Insereaza firul de ata;
16. Agata-l intr-un loc unde poate fi admirat.
Imagine dubla surpriza
Materiale
1. Hartie de desen ;
2. Vopsele de diferite culori;

Procedura
1. Indoaie foaia de la jumatate ca sa formezi o indoitura si apoi o deschizi la loc;
2. Pui diferite culori de vopsea pe una din jumatati si indoi la loc;
3. Apesi si netezesti ca sa se intinda vopseaua in interiorul paginii.
Iti va rezulta o imagine dubla multicolora surpriza pe care o poti finisa si transforma intr-un fluturas ( adaugandu-i antene) sau in orice alta insecta sau obiect in care ti se pare ca poate fi transformat.
Nu uita, imagineaza si creeaza !!!
Recomandat
Copiilor de peste 2 ani.
Participa si tu!





Pictura pe sticla
Materiale
1. Borcane goale, curate, refolosite si fara eticheta ;
2. Vopsea pentru sticla sau acrilic;
3. Eventual pensula;

Procedura
1. Cu degetul sau cu pensula aplici vopsea pe borcan in culorile si in forma dorita (poti face flori, iarba,curcubeu, soare);
2. Lasi la uscat;
Pot rezulta minunate vaze sau containere in care sa depozitati diverse. Se pot da cadou de catre copii educatoarei pentru a decora clasa de la gradinita.
Floare din amprentele talpilor
Materiale
1. Hartie de desen;
2. Vopsele tempera;
3. Pensula.

Creat de mami si Daria, 20 de luni
Procedura
1. Aplica cu pensula vopsea pe una dintre talpile copilului;
2. Cu grija, imprima talpa pa hartia de desen;
3. Procedeaza identic pentru cel de-al doilea picior;
4. Picteaza tulpina si frunzele florilor;
5. Scrie numele copilui si varsta;
6. Pune la uscat;
7. Expune arta sau da-o cadou.
Bucataria copiilor - Flori din Fructe
Intreaba copilul: crezi ca putem face flori din fructe? Apoi arata-i cum...
Ingrediente
1. o banana;
2. un kiwi;
3. o portocala.

Procedura
1. Cojeste fructele si taie-le felii;

2. Foloseste-ti imaginatia si creeaza;

3. Pofta buna!
Nufar cu broscuta
Materiale
1. 2 farfurii de plastic;
2. hartie verde si alba;
3. sfoara aurie sau hartie galbena;
4. lipici lichid sau capsator;
5. carioca neagra.

Idee si realizare: Alina cu fetele,
Nefeli, 6 ani si Danai, 3 ani
Procedura
1. Se realizeaza conturul unei broscute din carton verde si se decupeaza. Se deseneaza ochi si gura cu carioca neagra;

2. Se decupeaza petale mari albe pe care le puteti lipi/capsa pe marginea farfuriei;

3. Se taie hartia galbena sau sfoara in bucati mici si se lipeste in mijlocul farfuriei;
4. Se ataseaza broscuta nufarului;

5. Se lasa la uscat;

6. Se expune.

Soare
Materiale
1. O farfurie hartie;
2. Carton sau hartie galbena;
3. Acuarele culoare galben;
4. Foarfeca;
5. Pensule;
6. Capsator/banda adeziva.

Idee si realizare: Alina cu Danai, 3 ani
Procedura
1. Se ia farfuria si se picteaza galben;
2. Se lasa la uscat;
3. Se traseaza mainile pe hartia galbena;
4. Se decupeaza;
5. Se capseaza decupajele de maini sau e lipesc cu banda adeziva pe farfuria deja uscata.

6. Se expune sau se decoreaza camera copilului.
Coronita din inimioare
Materiale
1. O farfurie de hartie de unica folosinta;
2. Hartie colorata rosie si roz;
3. Foarfeca;
4. Lipici;

Procedura
1. Decupeaza cu foarfeca mijlocul farfuriei;

2. Din hartia rosie si roz taie inimi de aceeasi marime; poti face inimi si mai mari decat cele vazute in exemplul nostru;

3. Repeta pana cand termini de acoperit toata coronita;
Fii creativ!
Daca nu ai farfurie de hartie, poti folosi un carton sau o foaie mai tare pentru cercul pe care vei lipi inimioarele
Foloseste inimi multicolore, nu numai rosu si roz, pentru un efect vesel;
Poti sa o perforezi pentru a insera un fir de lana sau panglica si a o agata;
O poti oferi cadou sau poti decora camera sau masa de Sfantul Valentin;
Poti scrie pe fiecare inima numele persoanelor pe care le iubesti sau care iti sunt prietene.
Recomandat
Copiilor de peste 2 ani cu ajutorul parintilor in manuirea foarfecei. Pentru mai multa siguranta parintele va folosi foarfeca, iar copilul va lipi inimile pe farfuria decupata.
Broscuta testoasa
Materiale
1. Un castronel de unica folosinta de hartie;
2. Hartie coloarata verde;
3. Ochi de plastic / puteti folosi hartie alba si neagra;
4. Banda adeziva;
5. Acuarele de culoare verde;
6. Pensula;
7. Lipici;
8. Foarfeca.

Creata de David, 4 ani
Procedura
1. Aseaza castronelul cu fata in jos;
2. Taie cu foarfeca sau rupe bucati mici din hartia colorata verde;
3. Lipeste-le cu lipici peste farfuria asezata cu fata in jos;
4. Lasa un pic la uscat;
5. Cu pensula picteaza castronelul peste bucatile de hartie formand astfel textura carapacei ;
6. Lasa la uscat;
7. Decupeaza componentele dupa cum le vezi in poza de mai jos;
8. Foloseste-le ca tipar pentru hartia colorata verde;
9. Dupa ce componentele sunt decupate cu foarfeca, rupe cinci bucati de scotch si lipeste-le de marginea mesei;
10. Lipeste cu banda adeziva capul, picioarele si coada ca in poza de aici:

11. Expune.
Recomandat
Copiilor de peste 2 ani, cu ajutorul parintilor in manuirea foarfecei. Eventual parintii decupeaza formele cu foarfeca si copilul lipeste componentele.
Melc
Materiale
1. O farfurie de hartie;
2. Hartie colorata roz;
3. Carioca neagra;
4. Creion;
5. Foarfeca;
6. Capsator sau lipici;
7. Vopsea tempera maron;
8. Pensula.

Procedura
1. Pune farfuria cu fata in jos si picteaza linii circulare cum le vezi in poza;

2. Las-o la uscat;
3. Trasati cu creionul forma capului, a antenelor si a cozii, ciocului si aripei;
4. Decupati-le cu foarfeca pe hartia colorata roz;

5. Lipeste antenele la cap;
6. Lipeste cu scoci sau capseaza, capul si coada, pe partea interioara a farfuriei deja uscate, ;
7. Cu carioca deseneaza ochiul;
8. Expune.
Activitati legate de aceasta tematica
• Invata poezia "Melc, melc, codobelc"
• Mergi la o plimbare in parc in cautare de melci si observa-i.
• Daca iti plac melcii executa si proiectul Melci din paste fainoase.

Balonul magic
Materiale
1. O sticla de plastic de o jumatate de litru sau mai mica;
2. Un balon nou (care trebuie sa se potriveasca pe gura sticlei);
3. 4 linguri de otet;
4. 2 linguri de bicarbonat;
5. Foaie de hartie sau palnie (optional).

Procedura
1. Toarna cele 4 linguri de otet in sticla;

2. Cu ajutorul unui cornet de hartie sau unei palnii toarna cele doua linguri de bicarbonat in balon;

3. Pune balonul pe gura sticlei;

4. Priveste cum se umfla balonul;




Poezie in limba engleza
This Little Piggy
This little piggy went to market,
This little piggy stayed home,
This little piggy had roast beef,
This little piggy had none,
And this little piggy cried,
"Wee, wee, wee."
All the way home.

Aplicatii practice:
In timp ce rostesti aceste versuri te poti juca cu degetele de la picioarele copilului. La primul vers atingi degetul mare, si tot asa pana la cel mic, la care insisti mai mult, si sfarsesti cu un gadilat al talpii.

i am social worker

Social Work is not only a profession or a science, it is a passion! Social Work is not simply a psychological matter of dealing with individuals, but a psychosocial matter with many political parameters. Social Workers have made a moral choice of career and fighting for social justice and social change! Proud to be a Social Worker!

lectia 2 - Copiii invata ce traiesc

Copiii învaţă ceea ce trăiesc



Dacă un copil trăieşte în critică, Învaţă să condamne.
Dacă un copil trăieşte în duşmănie, Învaţă să se bată.
Dacă un copil trăieşte în ridicol, Învaţă să fie timid.
Dacă un copil trăieşte în ruşine, Învaţă să se simtă vinovat.
Dacă un copil trăieşte în înţelegere, Învaţă să fie răbdător.
Dacă un copil trăieşte în încurajare, Învaţă ce este încrederea în sine.
Dacă un copil trăieşte în adevăr, Învaţă să aprecieze.
Dacă un copil trăieşte în nepărtinire, Învaţă ce este dreptatea.
Dacă un copil trăieşte în siguranţă, Învaţă să aibă încredere.
Dacă un copil trăieşte în aprobare, Învaţă să fie mulţumit de sine.
Dacă un copil trăieşte în acceptare şi prietenie,
Învaţă să găsească dragostea în lume…

citatul zilei -04 mai 2011

Fara duhovnici buni se golesc bisericile, dar se umplu clinicile de psihiatrie - Cuviosul Paisie Aghioritul

sondaj de opinie

Cine are curaj sa isi desfiinteze contul de pe Facebook? Se spune ca este ca si cum te-ai lasa de fumat..Deci..Cine are curaj? :D

lectia 1

Scoala mamicilor

Dezvoltarea inteligenţei din primele luni de viaţă


Ideea conform căreia inteligenţa este determinată strict de înzestrarea genetică a copilului a fost abandonată de mult timp, demonstrându-se rolul deosebit al mediului şi educaţiei asupra dezvoltării cognitive a copilului. Specialiştii au arătat însă că inteligenţa rămâne la un anumit nivel dacă mediul în care creşte copilul este stabil, lipsit de variaţii.

Cu cât ambianţa este mai stimulantă şi creează mai multe provocări pentru copil, cu atât sistemul său nervos se dezvoltă mai mult şi creează mai multe conexiuni neuronale pentru a face faţă optim solicitărilor mediului. Cercetările au arătat chiar că neuronii neutilizaţi vor fi eliminaţi de sistemul nervos, care păstreaza astfel doar celulele active.

Cum pot avea un bebeluş inteligent?

Oferindu-i cât mai multe experienţe, cât mai multe opotunităţi de a acţiona şi de a învăţa astfel despre sine şi despre lume.
Părinţii pot face acest lucru chiar din primele zile de viaţă ale bebeluşului. Este important să cunoască însă faptul că bebeluşii au un mod foarte diferit de a percepe şi înţelege lumea decât adulţii. Ei depind de mijloacele senzoriale şi motorii de învăţare şi înţelegere a mediului lor. În primii doi ani de viaţă, acţiunea este modalitatea dominantă a copiior de a relaţiona cu mediul. Deşi au capacităţi motrice mult mai reduse decât copiii mai mari, pentru bebeluşi mişcarea este mult mai importantă.

Experienţa fizică este unul dintre factorii principali în dezvoltarea mentală a bebeluşului. “Activitatea fizică, din perioada copilăriei şi pe parcursul întregii vieţi, joacă un rol important în crearea reţelelor de celule nervoase care sunt de fapt esenţa învăţării” afirmă neurofiziologul Carla Hannaford în cartea sa despre rolul mişcării în dezvoltarea inteligenţei (Smart Moves: Why Learning Is Not All in Your Head). Datorită faptului că activează conexiunile celulelor nervoase în întregul corp, mişcarea transformă corpul, nu doar creierul, într-un instrument al învăţării.

Bebeluşul trebuie să intre în contact fizic cu mediul în care trăieşte, cu obiectele şi persoanele din jurul său. Ceea ce va descoperi şi învăţa în primele luni de viaţă se va face prin intermediul corpului şi simţurilor sale.

Jocul părinţilor cu bebeluşul este astfel cel mai important mod de a stimula învăţarea lui.

Până la 4 luni bebeluşul este preocupat de descoperirea propriului corp. El petrece mult timp studiindu-şi cu mare interes mînile. De asemenea urmăreşte cu privirea obiectele care i se arată, dar este foarte interesat de feţele persoanelor dragi lui, precum şi de sunetele pe care le scot acestea. Jocurile trebuie să implice întregul corp al copilului, şi să stimuleze toate simţurile prin care el percepe mediul.

Copilul nu este capabil acum să înţeleagă reguli, dar poate să simtă starea emoţională şi dispoziţia părinţilor. De aceea atingerea blândă, comunicarea cu voce caldă, zâmbetul părintelui, vor fi mijloace de provocare a copilului la învăţare şi descoperire.

Câteva jocuri simple de mişcare, dar deosebit de benefice pentru cunoaşterea propriului corp, pe care părinţii le pot pune în aplicare, sunt următoarele:
Aşezaţi bebeluşul pe spate şi ridicaţi-i mâinile la ceafă şi apoi coborâţi-le de-a lungul corpului.
Îndoiţi picioarele până la nivelul pieptului şi apoi întindeţi-le în poziţia normală.
Masaţi uşor braţele şi picioarele.
Atingeţi palmele bebeluşului una de celalată, apoi tălpile.
Atingeţi mânuţa cu piciorul opus.
Balansaţi uşor copilul aşezat pe o parte pe braţul dvs, cu spatele la dvs, spre stânga şi dreaptă, în faţă şi în spate, aplecaţi-vă şi ridicaţi-vă uşor.
Alternaţi poziţia pe spate cu cea pe burtică. Pentru a stimula copilul să fie activ în acesată poziţie, puteti să va aşezaţi la nivelul lui, aşa încât să vă poată vedea şi să îşi îndrepte atenţia spre dvs. De asemenea puteţi să plasaţi o jucărie în faţa lui şi să îl încurajaţi să o apuce, sau să aşezaţi jucării în cerc în jurul lui, pentru a-l stimula să se mişte în diferite direcţii.
Toate aceste simple mişcări de gimnastică şi deplasare trebuie însoţite de explicaţii verbale, prin denumirea părţilor corpului mişcate şi a acţiunilor. Ele vor stimula capacitatea bebeluşului de a-şi simţi, cunoaşte şi controla propriul corp, şi de a conştientiza spaţiul şi poziţia sa în mediu.

Trebuie să ţinem cont de ritmul său. Capacitatea de a fi atent este cu atât mai mică cu cât copilul este mai mic. Părinţii trebuie să fie atenţi la momentele în care copilul nu mai manifestă interes pentru joc, la semnele de oboseală sau discomfort. Jocul trebuie continuat doar atâta vreme cât copilul este disponibil să participe cu plăcere.

Pentru a stimula dezvoltarea intelectuală a copilului nostru este esenţial să cunoaştem mecanismele mentale şi specificul dezvoltării lui cognitive. În acest fel putem să îmbogăţim experienţa senzorială a copilului prin jocuri care să fie adaptate capacităţilor lui, care să nu îi depăşească nivelul de înţelegere şi să îl frustreze, să nu îl plictisească şi să nu îl obosească.

Dezvoltarea mintii copilului

Niciodata nu este prea tarziu pentru stimularea creierului copilului dvs.

Neuronii din creier trimit impulsuri electrice pe circuitul care controleaza emotiile. Il asezati pe genunchii dvs. si-I vorbiti: neuronii din urechea sa realizeaza conexiunea cu cortexul auditiv .

Experientele din perioada de bebelus ajuta la formarea circuitelor pentru muzica, matematica, limbaj si emotie

Creierul bebelusului este o masinarie permanent in functiune, trilioane de neuroni asteapta sa se cupleze pentru a forma "mintea" . Experientele din copilarie, arata numeroase studii, ajuta la formarea circuitelor din creier - pentru muzica si stiinte exacte, limbaj si emotii.

Si dvs. sunteti convinsa ca va jucati numai, cu copilul dumneavoastra!

Daca neuronii nu sunt folositi, mor!

Cand se naste un copil, creierul sau este o "amestecatura" de neuroni, toti asteptand sa fie implicati in construirea celei mai complexe tesaturi - mintea umana.

Unii neuroni au realizat deja conexiuni, prin intermediul genelor aflate in "oul" fertilizat, formand circuite care controleaza bataile inimii, respiratia, temperatura corpului sau produc reflexele. Dar trilioane si trilioane de neuroni, mai multe decat cip-urile dintr-un Pentium inainte de instalarea soft-uri-lor sunt puri, si au un potential infinit. Daca neuronii sunt folositi, ei formeaza circuite in creier prin legarea de alti neuroni. Daca nu sunt utilizati, mor!

Este vorba de experientele traite in copilarie, ele determina care neuroni sunt folositi si formeaza circuite in creier, la fel ca un programator care cu ajutorul tastaturii configureaza legaturile intr-un computer. Tastele care au fost apasate - ce experiente a avut copilul - , vor influenta caracterul viitorului adolescent sau adult : va fi inteligent sau ..mai putin, fricos sau indraznet, vorbaret sau mai putin familiarizat cu vocabularul.

Experientele din pruncie incat pot schimba complet "soarta" pe care copilul o va avea

Experientele din pruncie si copilarie sunt atat de importante, afirma neurobiologistul specialist in pediatrie Harry Chugani, astfel incat pot schimba complet "soarta" pe care copilul o va avea.

La maturitate, creierul are mai mult de 100 de trilioane de conexiuni intre neuroni - mai mult decat numarul galaxiilor cunoscute din univers - ceea ce-I da acestuia puterea de neegalat! Traditia spune ca, aceste conexiuni sunt predeterminate de genele din ovulul fertilizat.

Adevarul este ca, numai jumatate din gene sunt implicate in sistemul nervos, si acest numar nu este suficient pentru a determina complexitatea retelelor din creier. Genele pot determina numai circuitele de baza ale creierului, si altceva va modela trilioanele de conexiuni. Acest altceva este: mediul inconjurator, mesajele pe care creierul le primeste din exterior. Conform unei vechi paradigme, " sunt doua etape de importanta ale conexiunilor din creier: o perioada timpurie, cand experienta nu este necesara, si o perioada tarzie, cand avem nevoie de ea" O data cuplat, exista limite in ceea ce priveste abilitatea creierului de a se "autoforma".

Sansele si oportunitatile naturii

LIMITE DE TIMP. Numite "perioade critice" , sunt ferestre ale oportunitatilor pe care natura le inchide una cate una, incepand de la nastere si continuand cu fiecare aniversare a copilului dvs. Oamenii de stiinta au facut experiente pe pisici. Le-au lasat sa deschida numai un ochi imediat dupa nastere, pe celalalt acoperindu-l pana la maturitate. In creierul lor, numai cateva legaturi erau realizate catre cortexul vizual .Cand le-au descoperit si celalalt ochi, nu s-au mai realizat legaturi noi. Zona senzoriala a creierului se maturizeaza in copilarie; circuitul emotional este complet realizat la pubertate, lobul frontal - unde se afla centrii inteligentei - se dezvolta pana cel mai tarziu in jurul varstei de 16 ani.

Datorita acestei noi interpretari, implicatiile pot fi promitatoare sau ingrijoratoare. Cu "intrari" potivite la timpul potrivit , aproape orice este posibil.

Limbajul: calatoria creierului in lumea sunetelor

Inainte de a exista cuvintele, in lumea noului nascut exista sunetele. Cand copilul aude un sunet iar si iar, neuronii din urechea sa stimuleaza formatiunile raspunzatoare de conexiunile din zona auditiva a cortexului. Bebelusii sunt cu desavarsire "surzi" la sunetele care nu apartin limbii lor (deci nu le aud in mod frecvent).

In jurul varstei de 12 luni, copiii pierd abilitatea de a depista sunetele care nu apartin limbii materne. In acest fel savantii explica de ce, invatarea unei limbi straine dupa invatarea limbii materne este atat de dificila ( si recomanda invatarea simultana). " Harta perceptiilor formata pentru limba materna impiedica invatarea unei alte limbi".

Cu alte cuvinte, circuitele sunt formate pentru spaniola de exemplu, iar neuronii ramasi nefolositi si-au pierdut abilitatea in a forma noi conexiuni de baza. Un copil care va invata o limba straina dupa varsta de 10 ani, nu o va putea vorbi ca pe limba materna. De asemenea, limbile asemanatoare ca romana si franceza sunt mai usor de invatat. Odata stabilit circuitul de baza, bebelusul este pregatit sa transforme sunetele in cuvinte. Cu cat va auzi mai multe cuvinte, cu atat va invata mai repede sa vorbeasca.

Nu uitati sa vorbiti mereu bebelusului

Copiii ai caror mame le vorbesc permanent vor sti cu 131 de cuvinte mai mult la 20 de luni, decat cei ai caror mame sunt taciturne sau nepasatoare.; la 25 de luni vor sti pana la 295 de cuvinte. Nu conteaza cate cuvinte foloseste mama in conversatia cu copilul: sunetul cuvintelor, se pare, determina construirea unui circuit neural care, dupa aceea, va absorbi mai multe cuvinte.


Memoria copiilor

Pana nu demult, oamenii de stiinta si cercetatorii credeau ca bebelusii nu poseda deprinderea de a memora inainte de varsta de opt sau noua luni. Parintii au sustinut contrariul o buna perioada de timp. Aceste mituri au fost combatute mult timp dar iata ca de curand cand au fost publicate rezultatele unor studii fascinante. Iata mai multe despre memoria bebelusilor - de la Desprecopii:

Bebelusii au memorie specifica

Rezultatele cercetarilor recente cu privire la memoria bebelusilor sunt cu adevarat foarte interesante atat pentru oamenii de stiinta cat si pentru parinti. Potrivit unui articol publicat in "American Baby Magazine", intitulat "Memorie completa", memoria pe termen lung a bebelusilor poate fi definita astfel: la bebelusii de pana la 6 saptamani - pe o perioada de 24 ore si creste la 4 luni pentru copiii cu varsta de 16 luni. Este fascinant deoarece asta dovedeste ca bebelusii au o memorie specifica.

Rutina zilnica este buna pentru memoria bebelusului

A-i stabili bebelusului o rutina zilnica este o buna modalitate pentru dezvoltarea memoriei. Aceasta ii da posibilitatea sa prevada ceea ce urmeaza, asigurandu-i astfel confort si sanatate. Repetarea ritualului de joaca il va ajuta pe bebelus sa-si aminteasca cum sa se joace cu o anumita jucarie, sa capete indemanare si sa se adapteze la mediul inconjurator.

Este usor pentru bebelusul tau sa-si aminteasca despre o noua indemanare capatata, daca o repeta de cateva ori pe perioade scurte de timp, mai mult decat daca s-ar juca in reprize lungi de timp. " Sa presupunem ca timpul total de joaca ar fi 18 minute.

Daca imparti 18 minute de joaca la 3 zile in loc de doua, bebelusul isi va aminti ceea ce a invatat in aceasta perioada, timp de doua saptamani", sustine Carolyn Rovee, profesor la Universitatea Rutgers. Joaca-te cu copilul tau in reprize scurte!

Ambianta este importanta pentru bebelus

Contextul este foarte important pentru ca bebelusul tau sa capete indemanare. El va recunoaste ambianta, un cantec sau un joc anume folosind memoria sa pe termen scurt daca nimic din context nu se schimba. Schimba unul din aspecte si bebelusul nu va recunoaste nimic nici macar a doua zi.

Adultii inteleg cu greutate acest lucru deoarece, pentru ei, este insignifiant. Vei observa ca daca vei schimba ceva din accesoriile patutului copilului tau, jucariile cu care se joaca sau cantecelul pe care i-l canti, el va reactiona imediat la acest nou stimul (nu neaparat va avea o reactie negativa).

Prevenirea sindromului “zgaltairii cu putere a copilului”

Aproape fara stire, odata ce devenim parinti, purtam pe umeri o mare responsabilitate. Viata micului ingeras depinde de tinerii parinti in mare masura. Ne-obisnuiti cu noile responsabiltiati ale meseriei de parinte, ei trebuie sa invete ca zguduirile bebelusului- cauzate de iritarea parintilor, ii pot produce moartea. Termenul de "Sindrom al zgaltairii cu putere a copilului" este utilizat pentru a descrie vatamarea serioasa care poate sa apara atunci cand un bebelus sau un copil este zgaltait sau zdruncinat cu putere.

Muschii lor sunt ne-dezvoltati

Este foarte important de stiut si retinut ca bebelusii si copii nu au inca suficient dezvoltati muschii gatului, astfel ca nu dispun de un suport sigur pentru capul lor, care este din punct de vedere al greutatii sale, disproportionat dezvoltat la aceasta varsta.

Atunci cand iti zgaltai copilul, creierul sau fragil se misca inainte si inapoi in craniul sau. Asta poate sa aiba urmari serioase ca de exemplu:
orbire sau vatamarea ochilor
intarzieri in dezvoltarea sa normala
atacuri de apoplexie
vatamarea nervilor spinali (mergand pana la paralizie)
vatamari ale creierului (partiale sau permanente)
chiar si moartea

Frustarea, nervii, oboseala - cauze majore

Acest sindrom apare in mod normal atunci cand unul din parinti sau persoana care ingrijeste copilul zgaltaie copilul din cauza furiei sau frustrarii, adesea pentru ca bebelusul nu se opreste din plans. Sindromul respectiv este o forma a abuzului asupra copilului, nu este niciodata permis sa-ti scuturi copilul cu violenta!

Daca se intampla ca tu sau persoana care ingrijeste copilul sa-l zgaltaiti, este foarte important sa chemati imediat un medic sa-l consulte. Cele mai usoare forme de manifestare ale acestui sindrom seamana foarte mult cu cele date de colici si problemele de alimentatie. Pediatrului trebuie sa-I furnizezi toate informatiile astfel incat sa-ti poata trata copilul cum trebuie.

Ia o pauza - incearca sa te relaxezi!

Atunci cand bebelusul sau copilul tau plange si te simti la capatul rabdarilor, ia o pauza - nu-l agresa!

Parintii isi schimba adeseori modul de comportare fata de copilul lor, mai ales cand acesta nu se mai opreste din plans. Daca ai incercat sa-ti calmezi copilul dar nici o metoda nu pare sa mearga, pastreaza-ti calmul.

Tine minte, nu-ti agresa niciodata copilul, nu-l zgaltai sub nici o forma, nu-l bate, nu-l lovi.

Incearca sa urmezi sfaturile urmatoare:
trage adanc aer in piept si numara incet pana la 10.
ia o mica pauza, du-te in altta camera si lasa-l sa planga.
cheama o persoana apropiata care sa te sustina psihic
cheama medicul pediatru. Poate ca exista vreun motiv medical pentru care copilul tau plange.
Spalarea pe dintisorii de lapte

Inca de la aparitia primului dinte al copilului, masati-i gingiile. Aceasta va ajuta urmatorii dinti sa iasa mai usor. Atunci cand are mai multi dintisori, puteti sa-i dati o mica periuta de dinti adevarata si putina pasta de dinti pentru copii, pentru a accepta cu bine acest obiect nou. Cititi Apar dintii bebelusului

Fiti un exemplu pozitiv, deoarece vazandu-va ca va spalati pe dinti, bebelusul dumneavoastra va dori sa va imite. Dupa ce a implinit 3 ani, invatati-l sa se spele singur pe dintisori de 2 ori pe zi (dimineata si seara).

Cresterea si dezvoltarea normala (0-12luni)

Este foarte important pentru parinti sa cunoasca parametrii normali de crestere ai copilului. Greutatea normala la nastere, pentru un copil nascut la termen este in jur de 3 Kg. Probabil datorita pierderii fluidului in exces, grautatea scade cu 10% in prima saptamana de viata; greutatea de la nastere ar trebui sa o atinga din nou copilul la varsta de 2 saptamani. Bebelusii alimentati natural au tendinta de a-si recastiga greutatea avuta la nastere un pic mai tarziu comparativ cu cei alimentati artificial.

In medie, bebelusii castiga in greutate aproximativ 1Kg pe luna in primele 3 luni, 1/2 Kg pe luna de la 3 la 6 luni, 1/3 Kg pe luna de la 6 la 9 luni si 1/4 Kg pe luna de la 9 la 12 luni.

Bebelusi nascuti la termen isi dubleaza greutatea de la nastere la 4 luni si si-o tripleaza la 12 luni.

Cresterea medie in greutate pe zile

Varsta
Grame
0-3 luni
26-31 gm
3-6 luni
17-18 gm
6-9 luni
12-13 gm
9-12 luni
9 gm

Cresterea medie in greutate pe luni
Varsta
Kilograme
0-3 luni
1 kg/luna
3-6 luni
1/2 kg/luna
6-9 luni
1/3 kg/luna

9-12 luni
1/4 kg/ luna
Cresterea capului bebelusului

Circumferinta medie a craniului la nastere este de 35 cm si creste repid pana la 45 cm in primul an de viata

Circumferinta capului copilului se masoara de obicei din primul pana in al treilea an de viata. Aceasta operatie se realizeaza cu ajutorul unui centimetru plasat deasupra sprancenelor si urechilor, de jur imprejurul capului. Rezultatul (in cm.) se compara cu masuratorile precedente.
Nou-nascutul: semne de ingrijorare
Semne ingrijoratoare la nou nascut
Despre Febra

Cresterea capului bebelusului are loc ca urmare a dezvoltarii creierului. Este "relativ" independenta de cresterea corpului si de alimentatie. Factorii genetici joaca adesea un rol important in cresterea capului: de exemplu, daca dimensiunea capului tatalui este mai mare decat media, copilul poate avea la randul lui un cap mare. Cresterea rapida a capului are loc in primii doi ani de viata.

In cazul in care capul copilului creste prea repede, in special daca nu ajunge sa intersecteze graficul de crestere, va trebui urmarita foarte atent dezvoltarea hidrocefalului ( "apa" din creier) sau se poate pune problema existentei altor probleme neurologice. Cresterea capului la un copil hidrocefal poate fi rapida.

Daca dimensiunea capului copilului este sub medie, dar continua sa creasca respectand acelasi procent ( de exemplu este 90% din dimensiune normala la 3 luni si tot 90% la sase luni), de obicei nu sunt motive de ingrijorare.

Pe de alta parte, o dimensiune mica a capului copilului, mai ales daca nu respecta procentii este un motiv de important ingrijorare (de exemplu este 5% la 3 luni si in afara graficului normal de crestere la 6 luni). Aceasta poate indica o afectiune numita "microcefalie" care adesea este asociata cu probleme de dezvoltare neurologica. Una din cauzele frecvente ale microcefaliei este cresterea inadecvata a creierului.

Atata timp cat cresterea craniului este legata de cresterea creierului, daca dezvolarea creierului este afectata, aceasta va duce la o dimensiune mica a capului.

Un cap mic este rareori o consecinta a suturarii defectuoase a craniului, de obicei acest fapt duce la o forma ciudata a capului.

Ajutã-l sã-si îmbunãtãteascã performantele

Bebelusii par niste pãpusele care nu fac altceva decât sã doarmã si sã mãnânce. Aceste fetisoare adorabile nu lasã sã se vadã nimic din ce se petrece în mintea lor. În realitate însã, evenimente uluitor de complexe se produc în fiecare moment în creierul copilului tãu. Structura lui geneticã oferã baza pentru dezvoltarea ulterioarã a intelectului si personalitãtii. La nastere, creierul uman este într-o mare mãsurã “nefinisat”. Copilul se naste cu o mie de miliarde de celule neuronale care trimit prelungiri specializate pentru conexiuni cu alti 10 pânã la 10.000 de neuroni. Se vor realiza astfel circa 100.000 de miliarde de conexiuni, cadrul fiind prestabilit la nastere. Însã tipul de legãturi se realizeazã în functie de experienta copilului. Spre exemplu, un copil care s-a nãscut cu cataractã (o boalã ce determinã opacifierea cristalinului), si care nu a fost operat în primii ani de viatã, îsi pierde vederea, chiar dacã ulterior defectul se reparã. Si asta pentru cã acele conexiuni (cãi) nefolosite degenereazã.

Cât priveste memoria, ea poate fi îmbunãtãtitã la orice vârstã. Pentru lucrurile pe care vrei ca el sã si le aminteascã, conditia e sã fie cât mai simple. Cel mai bun mijloc sã-ti realizezi acest scop este jocul. Initiazã-l în jocuri simple, cu caracter repetitiv, pe care el le va îndrãgi. Iatã câteva idei:
La 3 luni, atinge-i o parte a fetei (nasul, bãrbia, obrazul) sau scoate limba si încurajeazã-l si pe el sã facã la fel.
La 6-9 luni, citeste-i aceleasi povestioare în mod repetat; ascunde obiecte care-l intereseazã, sau ascunde-te tu.
La 12-18 luni, pune-i în pãtut jucãrioare care se asambleazã simplu si aratã-i cum sã facã; numiti împreunã pãrti ale corpului, uitati-vã la fotografii. Ascunde o jucãrioarã sub o esarfã si îndeamnã-l sã o caute. Numãrati împreunã obiecte.

Nu mai plânge, puisor... plânsul n-are rost

Înainte de nastere, copilul tãu era stãpânul unui mic paradis, unde totul îl învãluia în pace si în cea mai deplinã sigurantã. Iesirea din acest paradis, adicã venirea lui pe lume, înseamnã contactul cu o multime de necunoscute cãrora trebuie sã le facã fatã. Simturile lui sunt stimulate de sunete, de lumini, de mirosuri, totul este nou, este un proces de învãtare si de adaptare treptatã, pe mãsurã ce „se obisnuieste“, „se acomodeazã“ cu acest univers atât de vast. De exemplu, micutul învatã din primele momente sã respire, sã înghitã, sã sugã - ceea ce nu este deloc usor!


Amintiti-vã de câte ori, adulti fiind, ne înecãm cu mâncarea înghititã la nervi!

Ti se rupe sufletul când îl auzi plângând. Simti cã-ti pierzi cumpãtul, creste în tine o neliniste care nu te mai lasã sã gândesti limpede. Ce e de fãcut? Unii spun cã e bine sã-l lasi sã plângã. Sã fie oare asa?

Înainte de nastere, copilul tãu era stãpânul unui mic paradis, unde totul îl învãluia în pace si în cea mai deplinã sigurantã. Iesirea din acest paradis, adicã venirea lui pe lume, înseamnã contactul cu o multime de necunoscute cãrora trebuie sã le facã fatã. Simturile lui sunt stimulate de sunete, de lumini, de mirosuri, totul este nou, este un proces de învãtare si de adaptare treptatã, pe mãsurã ce „se obisnuieste“, „se acomodeazã“ cu acest univers atât de vast. De exemplu, micutul învatã din primele momente sã respire, sã înghitã, sã sugã - ceea ce nu este deloc usor! Amintiti-vã de câte ori, adulti fiind, ne înecãm cu mâncarea înghititã la nervi!

De cele mai multe ori, copiii mici, mai ales nou-nãscutii, plâng când se aflã în fata unei situatii necunoscute care le cere sã se adapteze. Acesta este un mod normal de a rãspunde la nevoia de acomodare cu încercãrile de orice fel. Tu poti sã-ti dai seama dacã plânsul tine de o experientã ineditã pentru el sau dacã are drept cauzã un disconfort: lipsa de hranã, de cãldurã, simptome de boalã... Ceea ce îti va impune tie sã te adaptezi, sã cauti o solutie.

A. Îti spune cã ceva nu este în ordine

Plânsul este modul bebelusului de a comunica. De exemplu, plânge pentru cã îi este foame, pentru cã trebuie schimbat ori pentru cã pampersul nu e pus cum trebuie si îl strânge.

Copilul nu plânge pentru cã vrea „sã-ti demonstreze ceva“, sau „pentru cã e rãsfãtat“, ci îsi comunicã astfel stãrile, disconfortul, aceasta fiind calea lui cea mai eficientã de „a spune“ ce îl deranjeazã.

De aceea, este firesc sã te întrebi ce nu este în ordine, verificând pas cu pas cauzele posibile. Nu este normal sã-l lasi, pur si simplu, sã plângã, fãrã sã intervii. Deci, vezi dacã îi este foame, dacã e ud, dacã îi este teamã de ceva si nu poate face fatã propriilor emotii, dacã se simte singur, dacã are colici ori febrã.

Dacã nu se confirmã nici o cauzã fiziologicã, distrage-i atentia, dã-i suzeta sau o jucãrie care zornãie, leagãnã-l tandru pe fondul unei melodii linistitoare. Nici un psiholog nu te va sfãtui sã-l lasi sã plângã la nesfârsit „ca sã-l obisnuiesti“ sã doarmã singur în camerã sau ca „sã-l înveti minte“ sã nu mai plângã „fãrã rost“. Cel mult, poti sã-l lasi câteva minute fãrã sã intervii în încercarea lui de a face fatã nelinistii. Astfel, îi dai posibilitatea sã-si gãseascã singur calea de a se calma, sã-si controleze emotiile, sã se linisteascã - poate sugându-si degetelul, ori ascultând un cântecel cunoscut, sau privind o jucãrie care se miscã.

În nici un caz nu poate fi lãsat sã tipe pânã se sufocã, asa cum te îndeamnã „sfãtuitoarele“ cu experientã, pentru cã fãrã ajutorul tãu nu poate face fatã avalansei de sentimente. Are nevoie constantã de dragostea si de sprijinul tãu, pentru cã în jurul lui se petrec lucruri pe care nu le cunoaste si nu le întelege.
Plânsul lui rezoneazã cu propria ta neliniste

„Alexandru abia împlinise 5 sãptãmâni când, într-o searã, sotul meu întârziase mai mult la serviciu fãrã sã mã anunte“, ne povesteste Irina, 30 de ani. „Eram, bineînteles, îngrijoratã si încercam zadarnic sã mã stãpânesc în timp ce-l hrãneam pe cel mic. Dupã masã, au început colicile si plânsetul. Ca si cum asta nu era de ajuns, Oana, care avea atunci 4 ani, a început si ea sã plângã pentru cã voia salatã de fructe! Cãtelul a preluat nervozitatea din jur si lãtra de mama focului, fãrã un motiv real. Iar eu - în nici un caz nu mã puteam numi cea mai calmã fiintã de pe pãmânt!

Am observat, mai târziu, cã în acele seri când sotul meu venea acasã devreme, nici vorbã de toate astea. Alexandru se simtea perfect! Ce se întâmpla? Când eram foarte stresatã, bebelusul reactiona plângând.“

B. Expertii în psihologia copilului mic confirmã observatia: el are capacitatea de a simti tot felul de tensiuni care, chiar dacã sunt simple stãri sufletesti, îl afecteazã. Casa este inundatã de nelinistea pregãtirilor pentru botez, pentru schimbarea de domiciliu? Mama este mereu nervoasã, are dificultãti în a se adapta noii sale situatii? Oricare ar fi natura acestor stresuri, copilul le resimte, le trãieste ca o cutie de rezonantã si va rãspunde plângând „fãrã motiv“! Dacã ti-e teamã, dacã esti mãcinatã de griji, dacã esti tristã si nelinistitã de ceea ce se întâmplã între tine si partenerul tãu, de exemplu, sã nu te miri cã plânge si nu poti sã-l consolezi. De aceea, este esential sã înveti sã te bucuri de fiecare clipã petrecutã lângã copil. Învatã sã-ti pãstrezi calmul în fata evenimentelor si vei vedea cã si micutul este mai linistit, mai usor de consolat când plânge.

Dacã nu se opreste din plâns…

Dacã nu reusesti sã-l linistesti, dacã simti cã situatia iese de sub control, nu te enerva, nu intra în panicã! Aminteste-ti cã numai calmul tãu poate sã te facã sã vezi limpede si sã actionezi limpede.

De exemplu, poti sã-l îmbraci si sã-l iei la plimbare, scotându-l din încãperea unde s-a petrecut „drama“!

Si, nu uita, dacã nu te descurci singurã, apeleazã la ajutor. Vorbeste cu o altã mãmicã, cu medicul pediatru, vorbeste cu psihoterapeutul. Nu ezita sã ceri sprijin! De fapt, sarcina ta este sã-i creezi un spatiu artificial unde sã nu se petreacã nimic din ceea ce ar putea sã-l streseze.
De ce plânge bebelusul

Micutul din bratele tale este, oricât ti s-ar pãrea de ciudat, o „personalitate” cu sentimente, cu nevoi si emotii dintre cele mai variate... În plus, când tu esti tristã, obositã, nelinistitã resimte dureros toate acestea. Deci poate sã plângã pentru cã:

- Îi este foame (mai ales nou-nãscutul, cãruia i se face foame foarte des).

- Este obosit, îsi freacã ochii sau urechiusele.

- Are temperaturã ori îi este prea cald sau frig. În acest caz, verificã-i ceafa sau pieptul, dacã nu este transpirat sau înghetat.

- Se simte singur, pãrãsit, îi lipseste cãldura mamei.

- Este plictisit si nu are nimic în jur care sã-i distragã atentia.

- Cere sã fie schimbat.

- A avut momente de bucurie intensã (si stãrile de fericire pot fi stresante).

- Are gaze sau colici - vezi dacã încearcã sã-si plieze piciorusele pe stomac.

- Are un disconfort.

- Simte starea ta de agitatie sau de supãrare care îl face sã plângã.

Poti sã-ti determini toleranta la plâns. Când vei încerca sã-l lasi sã doarmã singur, mai mult ca sigur va protesta plângând... si plânsul lui te va face probabil sã renunti, desi i-ai amenajat o camerã minunatã, desi e momentul ca micul print sã înceapã sã respecte unele reguli prin care viata întregii familii sã intre treptat în normal.

Metoda Ferber te îndeamnã sã „suporti” plânsul copilului fãrã sã intervii. Ea îi încurajeazã pe pãrinti sã stabileascã o limitã de timp în care plânsul poate fi acceptat. Se sugereazã, pentru prima noapte, un interval de 5 minute dupã ce pleci din încãpere. În a doua noapte intervalul creste la

10 minute, iar în a treia, la 15 minute. Între aceste intervale de absentã, intrã în încãpere pentru 2-3 minute, linisteste copilul vorbindu-i blând, mângâindu-l. În episoadele de absentã intervii doar vorbindu-i copilului din camera alãturatã.

Este important sã pleci din încãpere înainte ca el sã adoarmã tocmai pentru cã, din aceastã experientã, copilul învatã sã suporte absenta mamei si astfel sã facã un pas spre propria independentã. Aminteste-ti cã „noapte bunã, puiul mamei” este un alt mod de a-i spune cã urmeazã o despãrtire pânã a doua zi. Adeseori însã intervin nelinistile tale legate de „ce face micutul singur, în camera lui” care, pur si simplu, dãrâmã tot esafodajul.


Este personalitatea copilului stabilita la nastere?

Pot parintii ajuta totdeauna copilul intr-un mod pozitiv? Trei cercetatori diferiti, intr-o carte numita "Nu in Genele Noastre", spun ei, "nu ne putem gandi la nici un comportament social uman, care sa fie construit pa o structura genetica, intr-un asa mod incat sa nu fie posibila modificare lui, dupa conditionarile sociale." Daca copilul tau este un dracusor, un tauras, sau un visator, un agitat, sunt studii care sugereaza ca copilul a fost nascut asa. Dar totusi sunt anumite lucruri, anumite masuri pe care parintele poate sa le ia in considerare. Iata sfatul psihologilor de la Desprecopii.com.


Fiul meu Alexandru a venit pe lume ca un aventurier entuziast, fara nici frica - atingand si incercand sa atinga tot, (in timp ce noi dormeam ), iesind din patutul lui, iesind periculos de indemanatic afara. Spiritul lui nelinistit, din cauza caruia mergeam statornic la urgenta, sau la centul de otraviri, il facea sa bea terebentina, sa sara de la masa, sa se rostogoleasca din copaci si din canoe, sa mearga pe sticla sparta fara incaltaminte, sa gaseasca spatii in care putea intra dar din care nu putea sa mai iasa, sa urce pe scari demontabile pentru a fi la inaltime.

L-am indemnat sa stea, sa coloreze sau sa desene, dar el niciodata nu dorea asa ceva. Sa se agate undeva la 3 metri inaltime de unde sa sara era mult mai distractiv! Privind in urma la copilaria lui plina de oase rupte, dinti sparti, comotii, arderi, cusaturi, ma intreb cum a reusit el, sau cum am reusit eu sa supravietuiesc naturii lui cautatoare de emotii tari.

Baiatul prietenului meu, Ion, se uita cu ochii mari de uimire, insistand sa i se dea tragatorul cu alice - tema lui preferata - pe care mama a numit/o o data, mai in gluma, mai in serios : My way, dupa numele unui cunoscut cantec. Ion manca sau dormea numai cand dorea el, in ciuda eorturilor sustinute ale parintilor sa il obisnuiasca cu un program. A refuzat sa fie obisnuit cu olita, cand a fost pregatit, s-a invatat el singur. De la "ia pantofii de ploaie" pana la "termina-ti placinta", nu era nimic pentru care el sa nu se certe interminabil. Insistenta lui incapatanta de a fi baiat independent, i-a crescut in oase, spuneau parintii lui.

Natura genetica verssus problemele de educatie

Natura. Ereditatea. Genetica. Constructia biologica. Auzim mult in aceste vremuri de importanta pe care o au aceste aspecte in fomarea copilului. Pe vremuri, nu mult in urma, educatia era privita ca ceva suprem, si parintii erau considerati responsabili pentru tot -bine sau rau - ceea ce copilul lor facea, sau era.

Acum se discuta de predispozitiile pe care copilul le are de la nastere, de temperamentul cu care se naste, si se discuta acum de ce pot face parintii in afara de a privi cum natura isi urmeaza cursul.

Sa luam exemplul Alesiei

Alexia a fost de la nastere un copil extra sensibil, foarte usor de tulburat sau ranit. Vocea groasa a tatalui ei, atingerea periei pe parul ei, chiar mirosul unor haine spalate cu anumiti detergenti, o tulburau, facand-o sa strige, sa fie agitata, sa planga.

Evenimentele de rutina ale vietii zilnice erau pentru Alesia mari asalturi asupra sensibilitatii ei, si o faceau sa arunce obiectele, sau sa izbucneasca in istericale. La vremea cand avea 8 ani, devenise o copila pisaloaga sau adesea tiranica - nepopulara cu colegii de clasa, imposibila acasa.

Oare natura cu care a fost inzestrata o determina sa fie asa cum era?

Ce poate efectiv sa faca un parinte?

Multe, raspunde Stanley Greenspan, prof. psihiatru in stiinta problemelor de comportament, si pediatru la Spitalul Universitar George Washington,SUA., autorul cartii Copilul Provocator . El crede ca unele combinatii de gene, si (chiar prenatal) mediul inconjurator pot predispune copilul spre un anumit comportament. Dar cum pot aceste predispozitii pot evolua, depinde de modul cum parintii raspund si indruma copilul.

5 tipuri temperamentale

Multi bebelusi si copii, spune doctorul Dr. Greenspan in ultima lui carte, intra in una din cele 5 categorii de personalitate, din care toate, la extreme, pot aduce probleme. Prima categorie - hipersensibilii, copii tematori - este categoria in care Alesia se incadreaza.


Un parinte care este alertat de tendintele innascute ale copilului, sa stie ca poate sa le croiasca dupa voia lui.

De exemplu, unui copil hipersensibil ca Alesia, i-ar prinde bine blandetea combinata cu o grija pas cu pas orientata spre independenta si pozitivism. Modul ideal, spune doctorul Greenspan, este ca parintii ei sa munceasca din timp spre a gasi timbrul si tonul potrivit, atingerea cea mai domoala modul potrivit de a o lua in brate pentru a ii da sentimentul de siguranta. Incet, treptat, parintii pot sa incerce sa o introduca pe Alesia in noi experiente si in contacte cu oameni noi. La varsta de 8 ani, aceasta sarcina este dificila, dar Alesia tot mai poate fi condusa, pas cu pas, sa se socializeze cu oameni noi, incepand de exemplu cu doua intalniri pe saptamana, (avand parintii de mana sa o ajute), ajungandu-se la o intalnire pe zi. Parintii ei pot sa o incurajeze de asemenea sa vorbeasca despre sensibilitatile ei, depre problemele ei interioare. Ajutand-o sa-si identifice si sa isi cunoasca problemele, ei o pot ajuta sa le depaseasca.

Scopul este nu sa ii schimbi personalitatea, ci sa ajuti copilul sa fie capabil sa isi exprime natura lui, in moduri constructive - sa ii transformi trasaturile in comori, nu in probleme.

Scoaterea in evidenta a ceea ce este mai bun in copii

Un copil agresiv, acitv, a carui parinti esueaza in a ii pune limite, poate deveni cu timpul tot mai agresiv, chiar nesocialbil. Dar rezultatul poate fi complet diferit daca parintii ii ofera o gama variata de activitati psihice ca un mod de a-l pacali in scopul de a il invata cu regulile pe care altfel copilul le refuza. De exemplu, nu este realist sau necesar sa insisti ca copilul sa stea linistit la masa pana cand pranzul este gata, dar parinti trebuie sa fie fermi cand este vorba de a ii interzice copilului sa nu loveasca alti copii. Doctorul Greenspan sugereaza de asemenea ca parintii sa intrebe copilul de ce doreste sa faca aceste gesturi, ca un mod de a ajuta copilul sa se gandeasca la posibilitatile pe care le are, in loc sa puna totul in fapta, fara a se gandi inainte.

Aceasta nu inseamna ca el va renunta la a actiona. Alexandru, de exemplu, participa in mod curent la mini-triatlonuri si curse de biciclete - cu toate ca se alege de fiecare data cu o rana (julitura). In timp ce a crescut, a invatat sa tolereze, sa accepte riscurile aventurilor sale, astfel incat atunci cand eu am vrut sa trasez o linie si sa spun PANA AICI, nu accept sa mergi mai departe, el a acceptat. Dar in timp ce invata sa gandeasca inainte de a se arunca intr-o actiune, el a ajuns din nou la urgenta, ramanand in el aviditatea aventurii pe care avea cand eu l-am cunoscut prima data, cand era un copilas.

Si Ion, cand mama cauta o solutie in a ii limita actiunile distuctive fara a avea o confruntare - i-a spus: "putem gasi o solutie impreuna?" - de asemenea el a aratat impactul educatiei naturii lui. In loc sa devina un adult care nu striga, linistit, el a invatat sa se foloseasca de umor si sarm in rezolvarea problemelor. Pana la urma a ajuns sa se inteleaga cu mama lui. Si-a gasit o slujba (ca si consultant) unde independenta si felul intreprinzator conteaza mai mult decat conformismul. El isi controleaza temperamentul atunci cand este necesar. Dar pe langa personalitatea lui cizelata, mama lui afirma ca recunoaste copilul incapatanat, care, inca - de cate ori este posibil - face totul in felul lui.

In aceeasi maniera, daca dopilul este pasiv si retras, parintele trebuie gentil sa conduca copilul spre viata, fara a rani viata interioara a copilului.

Un mod de a face acest lucru, este, dupa cum spune Greenspan, sa joci rolul de colaborator interactiv. Un copoil neatent, incapabil a se focaliza, si care intelege greu, opate sa fie mai colaborant la imagini si gesturi - si parintele trebuie sa inceapa comunicarea de acolo.

Cele mai importante calitati ale copilului

Pot parintii ajututa totdeauna copilul intr-un mod pozitiv? Trei cercetatori diferiti, intr-o carte numita "Nu in Genele Noastre", spun ei, "nu ne putem gandi la nici un comportament social uman, care sa fie construit pa o structura genetica, intr-un asa mod incat sa nu fie posibila modificare lui, dupa conditionarile sociale."

Unii cercetatori, pot numi aceasta afirmatie mult prea optimista. Prof. Dc. Lindon J. Eaves, gentician la Universitatea de Medicina Virginia Commonwealth, crede ca biologia noastra este destinul nostru, si genele noastre ne permit sau nu sa transcedem limitele mediului

In pofida contributiei genetice la personalitatea noastra - si expertii probabil vor continua sa nu fie de acord in anii ce vor veni - Dr. Greenspan puncteaza calitatile cele mai valoroase - empatia, creativitatea, onoarea, abilitatea de a iubi si increderea - care deriva din prietenii, nu din gene, din modul in care, peste ani, mamica si taticul se imprietenesc cu copilul lor.

Activul Alexandru si incapatanatul Ion, expun aceste calitati de iubire si empatie. Un copil sensibil ca Alesia, daca parintii ii acorda nevoile ei necesare, le va putea exprima si ea. Si astfel, daca inca ne intrebam ce ar putea face o mama sau un tata, raspunsul ramane rasunator: mult.




10 mituri despre cresterea copiilor


Mitul numarul 1 - scurgerea nazala de culoare galben-verde inseamna ca cel mic are sinuzita si necesita tratament cu antibiotic

Acesta afirmatie este de cele mai multe ori falsa. O infectie a sinusurilor se defineste intr-adevar printr-o rinoree de culoare galben-verde care insa dureaza intre 10-14 zile fara a se observa nici o imbunatatire a starii de sanatate.

Multe alte infectii produse de variati virusi pot determina aparitia scurgerilor nazale, insa, spre deosebire de sinuzite, aceste tipuri de infectii nu raspund la antibiotic.

Toti parintii trebuie sa inteleaga diferenta dintre o infectie produsa de un virus si cea produsa de o bacterie; numai infectia de tip bacterian raspunde la antibiotice.

Exista raspandita convingerea ca rinoreea de culoare galben-verde este echivalenta cu sinuzita; drept urmare multi parinti le dau celor mici antibiotic chiar daca nu este necesar starii lor de sanatate.

Aminteste-ti ca o scurgere nazala galben-verde inseamna ca intr-adevar copilul are o infectie, dar daca nu dureaza mai mult de 10-14 zile, atunci este vorba despre o simpla raceala care va disparea si fara antibiotic.


Mitul numarul 2 - febra iti face rau

Febra in sine nu este dureroasa si nici periculoasa decat daca este foarte ridicata (de la 38 grade Celsius in sus); nu afecteaza creierul si nu produce alte probleme. Febra nu este o boala, ci un simptom care insoteste multe dintre bolile copilariei, in special infectiile.

Trebuie sa suni de urgenta medicul de familie sau medicul pediatru daca un sugar are temperatura rectala de peste 38 grade Celsius, daca un copil cu varsta intre 3-6 luni are o temperatura mai mare de 38.3 grade Celsius sau daca un bebelus mai mare de 6 luni are o temperatura mai ridicata de 39 grade Celsius.

Pentru copiii mai mari este mai putin important numarul indicat de termometru, cat modul in care ii este influentata activitatea si starea de spirit. Daca este dinamic, activ si are chef de joaca, daca nu are dificultati respiratorii, mananca si doarme bine sau daca temperatura ii scade rapid datorita tratamentului aplicat acasa, atunci nu este nevoie sa fie consultat medicul.

Este foarte important sa retii ca febra nu constituie numai simptomul unei afectiuni serioase. In timp ce unii copii se simt bine cu o temperatura de 38.5 grade Celsius, altii pot reactiona foarte urat la o temperatura de 38.3 grade Celsius si chiar in contextul inregistrarii unei temperaturi normale sau scazute.

Chiar daca micutul nu are febra, dar da semne de irascibilitate, confuzie, letargie, are dificultati respiratorii si un puls accelerat, dar slab, refuza sa manance sau sa bea lichide, are o durere de cap serioasa, are aspectul unui bolnav, chiar daca ii scade febra sau febra persista mai mult de 24 de ore, atunci consulta-l de urgenta pe medicul specialist.


Mitul numarul 3 - febra iti face bine

Febra reprezinta unul dintre primele semne ca organismul se lupta cu o infectie; scaderea febrei nu inseamna ca infectia a fost eliminata definitiv. Tratarea unei temperaturi ridicate, mai ales daca este produsa de o infectie, nu-l va ajuta pe cel mic sa se simta mai bine intr-un timp record.

In cazul in care cel mic are febra, mai ales daca este destul de scazuta, dar nu se simte rau fizic, atunci este bine sa nu-i dai sa inghita nici o pastila pentru scaderea temperaturii. Trebuie sa-l pui sa bea foarte multe lichide, penru ca exista riscul deshidratarii. Daca optezi pentru un medicament ce-i va reduce febra, atunci este bine sa intocmesti un tabel cu orele la care a fost administrata tableta si sa te asiguri ca respecti un dozaj corect.


Mitul numarul 4 - cresterea dintilor

Nu este adevarat faptul ca febra, diareea, varsaturile constituie neaparat simptome ce semnaleaza cresterea dintilor. In situatia in care cel mic are si alte simptome precum o temperatura ridicata, trebuie sa stii sa cauti cauza si in alta parte - infectiile virale, de exemplu, reprezinta o boala des intalnita in randul copiilor, mai ales in perioada cresterii dintilor.

Primul dinte al sugarului apare in intervalul lunii a treia si a sasea. De obicei primii dinti care apar sunt doi dinti din fata, partea de jos, urmati de patru dinti ai maxilarului superior in decursul a 8 saptamani de la aparitia primului dinte. Pana la varsta de 3 ani, copilul va avea o dentitie primara formata din 20 de dinti. Cei mai multi copilasi manifesta dorinta de a mesteca lucruri cu o textura mai solida. Altii, din contra, se irita din cel mai mic lucru din cauza durerilor produse de cresterea dintilor si au gingiile umflate si extrasensibile.

Pentru a-l scapa pe cel mic de durere poti masa viguros timp de cateva minute zona dureroasa, poti unge zonele respective cu geluri special concepute pentru acest tip de durere sau ii poti administra un tratament cu ibuprofen sau paracetamol, numai daca medicul pediatru aproba acest lucru.


Mitul numarul 5 - Cerealele pe care le mananca cel mic il vor ajuta sa doarma bine noaptea

Acesta este un mit fara nici un strop de adevar. Somnul celui mic pe timpul noptii are legatura cu aplicarea unei rutine (la maxim 20.00 copilul este in pat, de exemplu) prin intermediul careia va invata sa doarma de unul singur la o ora fixata; somnul nu are legatura cu starea de foame sau de satietate. Tine minte ca foarte multi bebelusi reusesc sa doarma noptile dupa ce depasesc varsta de 3-4 luni.

Laptele matern si alti suplimenti nutritivi creati special pentru cei mititei trebuie sa fie administrati in primele 6 luni de viata; nu te grabi sa incepi sa-l hranesti pe sugar cu mancare solida pentru ca poate dezvolta diferite alergii alimentare. Tractul intestinal al bebelusului nu este suficient de mult dezvoltat in primele luni de viata, iar alimentele solide nu pot fi digerate in totalitate.

Un alt motiv pentru a nu-ti hrani sugarul cu mancare solida in primele 4-6 luni este reprezentat de supra-alimentatie, din moment ce copilul nu arata cand este satul. De asemenea, daca un sugar este hranit cu produse necorespunzatoare varstei pe care o are, exista pericolul inecarii cu respectivele alimente.


Mitul numarul 6 - colicile sunt produse de...

Inca nu se stie cu siguranta ce anume determina aparitia colicilor infantile, des intalnite printre sugari - prezenta gazelor intestinale, dificultati de alimentatie, dezvoltarea anumitor alergii etc. Incepand de la varsta de 2-3 saptamani, aproape orice bebelus se confrunta cu o stare de agitatie, mai ales spre sfarsitul zilei; aceasta este modalitatea lor de a face fata stimulilor din timpul zilei. Bebelusii care au colica sunt mult mai senzitivi fata de acesti stimuli.

Colica infantila afecteaza nou-nascutii in procent de 10-25%, manifestandu-se printr-un plans inconsolabil ce se repeta. De obicei apare in jurul varstei de 2-3 saptamani, atinge un "punct culminant" la 6 saptamani si apoi se imbunatateste treptat, disparand de la sine in jurul varstei de 3-4 luni.

Cel mai comun simptom se manifesta printr-un plans fara lacrimi ce poate dura timp de 2 sau 3 ore. Bebelusii care se confrunta cu aceasta problema par a fi in mari dureri si sunt greu de linistit. In timpul acestor "crize de plans", copilasul da din picioruse, iar abdomenul sau pare "umflat" si foarte incordat. Cei mai multi dintre bebelusi au in medie cam 2 episoade de plans pe zi; intre episoade se comporta absolut normal.

Nu exista nici un medicament care sa poata vindeca mai repede colica infantila. Trebuie sa-ti fie foarte clar atat tie, cat si celorlalti membri ai familiei ca aceasta colica reprezinta o problema benigna care se rezolva de la sine fara a lasa efecte secundare.

Pentru a mari confortul celui mic poti:
sa strangi copilul in brate;
sa-l mangai usor pe spate;
sa-l scoti la o plimbare;
sa-i pui in camera sa asculte o muzica linistitoare;
sa-l masezi;
sa folosesti un scaun cu vibratii.

Nici una dintre masurile de mai sus nu functioneaza in acelasi fel pentru toti copilasii care au colica infantila, insa le poti incerca pe toate pentru a descoperi variata adecvata bebelusului tau.


Mitul numarul 7 - copilul tau are nevoie zilnic de multivitamine

In general nu este nevoie sa ii asiguri celui mic un plan alimentar nutritional care sa contina zilnic multivitamine. Copiii care au cu adevarat nevoie de vitamine si suplimente alimentare sunt aceia care au o dieta saraca, care au probleme cu ficatul sau se confrunta cu anumite probleme medicale cronice, mai ales cei care au o malabsorbtie - si au nevoie sa previna aceste deficiente.

Copilasii care sunt hraniti exclusiv cu lapte matern, cei care au pielea de culoare mai inchisa sau au o expunere la soare limitata pot avea, de asemenea, nevoie de suplimenti nutritivi. Cel mai bine este sa asociezi multivitaminele recomandate de medicul pediatru / medicul de familie cu o dieta echilibrata.


Mitul numarul 8 - premergatorul iti ajuta copilul sa mearga mai repede

In general este recomandat sa nu folosesti premergatorul, pentru ca aceasta nu numai ca nu-l va ajuta pe copil sa mearga mai repede, dar poate deveni periculos mai ales daca bebelusul este lasat nesupravegheat in premergator.

Premergatoarele stationare sunt mult mai sigure. In cazul in care totusi decizi sa utilizezi un premergator mobil, asigura-te ca zona sa nu prezinte nici un pericol pentru siguranta copilasului (de exemplu, sa nu se afle in apropierea unor scari) si nu-l lasa nesupravegheat nici o clipa.


Mitul numarul 9 - pedeapsa si disciplina nu sunt acelasi lucru

Este important sa descoperi motivul care-l determina pe copil sa aiba rezultate slabe la scoala. Motivele din cauza carora copiii nu mai pot fi atenti in bancile scolii sunt numeroase:
lipsa motivatiei de a invata;
existenta unor probleme in camin - privind parintii sau alti frati;
obiceiuri sau abilitati de invatare slab dezvoltate;
probleme emotionale sau/si comportamentale;
incapacitatea de invatare - dislexie, de exemplu;
un nivel de inteligenta mai scazut;
anxietatea;
deprimarea.

Este dificil sa-ti imaginezi daca problemele copilului de la scoala sunt cauzate de probleme medicale (de depresie, de exemplu) sau daca aceste probleme incep de la faptul ca nu mai au rezultate bune la invatatura. Cei care inregistreaza performante scazute la invatatura se afla sub presiunea unui stres puternic si dezvolta diferite strategii pentru a-i face fata. Unii isi exteriorizeaza sentimentele, lucru ce poate conduce la etichetarea lor fie drept clovni ai clasei, fie drept "nebunii" clasei cu probleme comportamentale. Altii isi ascund foarte bine trairile si sentimentele, ajungand sa se planga zilnic de dureri de cap sau de stomac.

Numai un specialist poate evalua comportamentul si starile copilului tau pentru a stabili un diagnostic corect si pentru a veni cu cele mai bune solutii. Daca realizezi ca ai un copil ce se confrunta cu probleme la scoala vorbeste fie cu profesorul lui (invatator, diriginte), fie apeleaza la sfaturile unui psiholog. Indiferent de varianta pentru care optezi, ai grija sa nu-ti ia prea mult timp sa descoperi problemele copilului tau!


Mitul numarul 10 - copiii si adolescentii nu sufera din cauza depresiei si daca sufera, nu necesita tratament

In timp ce toata lumea stie ca depresia afecteaza aproximativ un procent de 20% din populatia adulta, nu este cunoscut suficient de bine faptul ca depresia reprezinta o problema majora de sanatate si in perioada copilariei si a adolescentei. De fapt, depresia copilului constituie o problema cu mult mai semnificativa decat depresia adultului; ea apare in timpul procesului de dezvoltare al copilului, putand interveni fara afisarea unor comportamente si sentimente.

Depresia copilului, lasata netratata, are urmatoarele consecinte:

afecteaza performantele de la invatatura;
influenteaza interactionarile sociale si dezvoltarea capacitatilor de comunicare cu cei din jur;
distruge increderea in sine;
poate conduce la abuzul de substante ilegale;
poate dezvolta comportamente contradictorii, violenta si agresivitate;
gandirea depresiva poate deveni o constanta in procesul de dezvoltare al personalitatii, copilul ramanand cu efecte secundare pentru restul vietii sale;
in timp, depresia se poate termina cu un suicid.

Simptome comune depresiei copilului:

tristetea;
incapacitatea de a simti placere, de a se bucura de ceva, de a zambi;
irascibilitate;
oboseala;
insomnii;
incredere de sine foarte scazuta sau chiar inexistenta;
incapacitate de interactionare cu cei din jur.

Comparativ cu adolescentii, copiii au si simptome fizice precum dureri puternice de cap sau de stomac, halucinatii, isi exprima frici exagerate. Adolescentii, in schimb, au ganduri cu adevarat "disperate", schimbari extreme de greutate (ingrasare/slabire brusca) si dorm excesiv in timpul zilei.

Adrian Paunescu
Totusi, iubirea

Si totusi există iubire
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.

Si totusi e stare de veghe
Si totusi murim repetat
Si totusi mai cred în pereche
Si totusi ceva sa-ntâmplat.

Pretentii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric si tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.

Motoarele lumii sunt stinse
Retele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeste-le tu c-un sărut.

Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrisi în numele meu.

Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminosi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-si acelasi repros.

Si tu si iubirea există
Si moartea există în ea
Imi place mai mult când esti tristă
Tristetea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu esti în puterile mele,
Desi închizitii te cer.

Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.

Si totusi există iubire
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.

citatul zilei

”În fiecare om sălășluiește un soare, totul e să-l lăsăm să ardă.” SOCRATE

Nemuritorul Eminescu..

Nu ma-ntelegi




In ochii mei acuma nimic nu are pret
Ca taina ce ascunde a tale frumuseti.
Caci pentru care alta minune decat tine
Mi-as risipi o viata de cugetari senine
Pe basme si nimicuri, cuvinte cumpenind,
In vorbe pieritoare ca-n lant sa te cuprind,
Si in senin de stele durerile sa-mi ferec
Pan’ nu s-o stinge umbra iar dulce-n intunerec?

Si azi cand a mea minte, a farmecului roaba,
Din orisice durere iti face o podoaba,
Si cand rasai nainte-mi ca marmura de clara
Iar ochii tai cei mandri scanteie in afara,
Incat de-ale lor raze nu pot patrunde inca
Ce-adanc trecut de ganduri e-n noaptea lor adanca;
Azi — cand a mea iubire e-atata de curata,
Ca aura de care tu esti impresurata,
Ca setea ursitoare ce-o au dupaolalta
Lumina de-ntunerec si marmura de dalta,
Cand sufletu-mi atarna plutind in ochii mei
De un cutremur tainic al tinerei femei
Si vietile-amandoror s-amesteca-n intreg,
Cand inteles de tine, eu insumi ma-nteleg.
Sa treaca inflorirea de-un vant al recii ierne,
Sa-nceti a fi icoana iubirii cei eterne,
Cu marmura cea alba sa nu te mai asameni,
Sa fii ca toata lumea — frumoasa intre oameni,
Sa-ncete-acea simtire ce te-au facut o zeie,
Sa fii — incantatoare — dar numai o femeie,
S-atunci sa-mi zici: — Privirea ce-atat ai adorat-o
E inca tot senina, fermecatoare... Iat-o!?
E inca tot!... Avea-vei in ochii-mi acel pret
Ce azi ti-l da sfiala pierdutei mele vieti?
Voi fi supus duioasei, nemaisimtitei munci,
C-o oaste de imagini sa te iubesc s-atunci?
Au nu stii tu ce suntem? Copii nimicniciei,
Nefericiri zvarlite in brazdele veciei,

Ca repedea rotire a undelor albastre
Gandirea noastra spuma zadarniciei noastre,
Iar visuri si iluzii, pe marginea uitarii,
Trec si se pierd in zare ca paserile marii.
Si ce ramane-n urma in noi decat obscura
Si oarba suferinta ce bantuie natura?
Si azi cand am puterea ce-o are numai Domnul,
Din haosul uitarii s-alung pe-o clipa somnul,
Pe schelea lumii noastre urate si-ntr-un chip,
Cu vorbe-mpestritate, zidite din nisip,
Eu sa zaresc o alta — un rai, o primavara,
Si-n codri plini de umbra lucie de izvoare —
Azi, cand esti prea mult inger si prea putin femeie,
Frumoasa cum nici Venus nu a putut sa steie,
In loc de-a fi un soare al astei lumi intregi,
Tu imi ucizi gandirea, caci nu ma intelegi.

Femeia modernă apelează la Mama-Surogat

După modelul occidental, tot mai multe femei aleg să-şi ¬”închirieze” trupul, timp de nouă luni. Pentru foarte multe dintre ele, banii proveniţi reprezintă o sursă de venit, mai ales pentru cele care nu lucrează şi au copii de crescut.
Cine poate fi mamă-surogat?
Oamenii apelează la fertilizarea in vitro în situatia în care atât soțul, cât și soția sunt infertili ori doar unul dintre ei este, sau, chiar dacă amândoi sunt fertili, femeia nu poate duce la termen o sarcină. Deseori, mama-surogat este mama biologică a copilului, conceperea copilului făcându-se prin intermediul inseminarii artificiale a acesteia cu “sămânța” prelevată de la bărbat. Pentru această procedură, se prelevează de la cuplu ceea ce este necesar pentru cultivarea embrionului. Dupa încheierea procesului de fertilizare, embrionul este implantat în uterul mamei-surogat.
Mama-purtătoare poate să fie o rudă sau o persoană apropiată cuplului, cu condiția să fi născut un copil (să fi dus o sarcină până la capăt). Cu câțiva ani a fost realizat la tv un reportaj despre un cuplu care a ales ca mama purtatoare să fie chiar bunica viitorului copil!
Legalizarea în România
Romania se poate “lăuda” cu cea mai în vârstă mamă, o femeie de 66 de ani a dat naștere unui copil în ianuarie 2005, după un lung proces ce a implicat tratamente hormonale. Această doamnă simbolizează capacitatea medicinei romanești de a ajunge din urmă medicina occidentală.
In România, infertitlitatea este văzută ca o boală. Din acest considerent, deputatul PDL Mihaela Şandru, a propus reglementarea regimului juridic al reproducerii umane asistate medical. "În ipoteza în care unul dintre cei doi soţi nu poate să aibă copii, atunci, de comun acord cu celălat soţ, să aibă posibilitatea să folosească o a treia persoană pentru a da naştere unui copil”. Prevederile fac parte dintr-un proiect de lege depus la Parlament și este o chestiune de timp până când va obține un punct de vedere din partea Colegiul Medicilor . D-na deputat este susținută de preşedintele subcomisiei, dl. Daniel Buda care a explicat faptul că România este o ţară care are probleme serioase cu natalitatea, iar instituţia mamei-surogat există în foarte multe ţări ale UE şi ale lumii.
Care este procedura?
După ce doritoarea intră în contact cu familia, urmează procedura de fertilizare în vitro. După naștere, copilul este dat spre adopție părinților, care plătesc în schimb o sună de bani. Există si riscuri, deoarece în Romania nu există încă o lege care să reglementeze aceasta situație, totul rezolvându-se printr-un simplu act notarial, prin care mama purtatoare se obligă să predea bebelușul imediat dupa naștere.Lucrurile se pot complica dacă mama surogat se atașează de copil și nu mai dorește să-l dea.
În ce privește compatibilitățile medicale, medicul specialist îndruma cuplul doritor cât și mama surogat/purtătoare la o serie de analize ce vor fi suportate de catre cuplul doritor.
Întrucât românul e inventiv, la ora actuala legislația “permite“ obținerea unui copil născut prin această procedură doar prin metoda adopției. Etapele sunt următoarele: copilul este declarat ca fiind al mamei purtatoare cu tatăl biologic; se emite un certificat de naștere pe numele celor doi; mama purtătoare renunță la copil; apoi mama biologică își adoptă propriul copil de la instituțiile acreditate; se emite un nou certificat de naștere.
Este o afacere?
"Caut mamă purtatoare, tânără, sănătoasă, între 25 și 32 de ani. Preț: 17.000 de euro", sună anunțurile din ziare, sau „Mă ofer mamă-surogat pentru 15.000 de euro. Negociabil!“ Se vehiculează și suma de 35.000 de euro, „salariul" unei mame surogat. Există și un site......http://www.mama-purtatoare.com/
Eu, personal, am întâlnit două cazuri de mame-surogat, în ultimele 4 luni. Situațiile erau diferite. Nu știu exact ce sume au primit doamnele, dar cu siguranță au fost răsplătite. Erau două situații diferite : una avea deja un copil, era văduvă și avea o situație materială critică, iar cealaltă a fost « păcălită» de o familie de intelectuali să le doneze copilul, după ce au supravegheat-o toată perioada sarcinii, au dus-o la medic, i-au modernizat și apartamentul. În prima situație, totul a părut ca o relație extraconjugală, iar copilul a fost recunoscut de tată, fiind trecut în certificatul de naștere, și plasat părinților noi încă de la ieșirea din maternitate, având aceștia « grijă » să fie întocmite acte notariale prin care mama biologică renunță la toate drepturile ei.
Cealaltă, a fost sfătuită să renunțe la bebeluș, ajungând ea însăși la concluzia că nu este capabilă să-l crească, suferind de depresie. Nici unul din aceste cazuri nu poate fi incriminat pentru că “părinții iubitori” s-au ocupat de documentele necesare intrării în legalitate a creșterii și îngrijirii copilului respectiv.
Care este poziția Bisericii cu privire la acest fenomen
Această nouă modalitatea la care apelează familiile care nu pot avea copii, nu este agreată de Biserica Ortodoxă. În acest sens avem mărturia părintelui Constantin Necula, consilier de imagine al Mitropoliei Ardealului : « Facem apel la bunul simţ al oamenilor şi sperăm să nu se mai copieze modele occidentale nocive. În plus, selecţia embrionară ştim că ar presupune şi îngheţarea celorlaţi embrioni, deci Biserica nu poate să susţină aşa ceva!"»
O poziţie oficială a fost afișată de Biserica Ortodoxă Rusă, care se bazează pe convingerea că “un embrion este un viitor om, şi nu doar o acumulare de celule sau o parte a corpului mamei”, iar Biserica “apără demnitatea vieţii umane din momentul conceperii sale până la dispariţia naturală a omului”. De asemenea, este condamnată folosirea aşa-numitului material genetic al donatorului, care “creează probleme morale persoanei născute, ca urmare a unor astfel de proceduri”. Purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Ruse, părintele protopop Nikolai Balaşov, a declarat: “Teoretic, copilul poate avea doi taţi, dar unul biologic şi altul care l-a crescut, şi două mame, una biologică şi alta care l-a purtat în timpul sarcinii”. Ca şi în cazul aşa-numitei “mame surogat”, utilizarea acestor metode ar putea pune “probleme identităţii fiinţei umane, şi auto-înţelegerii”(...). Mai multe puteți citi pe site-ul: http://logos.md/2010/10/07/biserica-ortodoxa-rusa-a-condamnat-decizia-de-atribuire-a-premiului-nobel-pentru-medicina-lui-robert-edwards-fertilizare-in-vitro/.
Efecte morale asupra mamei
Din câte am observat, există două categorii de femei dornice de a deveni mame-surogat, amândouă vulnerabile, unele fiind fără educatie , iar altele fără bani și cu siguranță în fața lui Dumnezeu nu este o virtute să te folosești de aceste femei. Apoi, de la cele două celule microscopice până la minunea de copil e un drum lung, pe care îl duce altă femeie și ea se atașează in timpul sarcinii de copilul pe care îl poartă în pântece. Cine are copii înțelege lucrurile acestea foarte bine..
Dincolo de modernitatea acestui fenomen, e foarte dureros că femeile ajung să apeleze la astfel de soluții, din motive financiare. Și că, atât mama purtătoare, cât și părinții biologici, nu au frică de Dumnezeu, ba mai mult încearcă să se substituie lui Dumnezeu. Nu numai că nu au credință, ci nu Îl recunosc pe Dumnezeu drept Creatorul Vieții.
Efecte morale asupra copilului
Așa cum s-a demonstrat, despărțirea de mama care l-a născut, când se produce imediat după naștere, copilul o percepe ca abandon. Deoarece această mamă este singura ființă pe care o cunoaște. Cu certitudine nu se va bucura când va fi încredințat părinților biologici, numai pentru că au aceleași gene.
Nimic nu este mai bineplăcut lui Dumnezeu decât fapta bună, măreață, de a adopta un copil abandonat sau maltratat, pentru că faci un lucru minunat pentru acel suflețel,însă este inacceptabil să supui cu bună știință o ființă umană traumei abandonului dintr-o dorință egoistă.
Ce atitudine avem?
Să nu uităm că suntem creația lui Dumnezeu, chipul și asemănarea Lui, iar Dumnezeu a binecuvântat nașterea de fii, în repetate rânduri, zicând multor perechi: “Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul” (Facere IX, 1). Iar celor asupra cărora a venit sterilitatea, ca nenorocire, ca formă de blestem împotriva celor care nu împlinesc voia Sa, nu rămân fără speranță. Pentru că Dumnezeu este Proniator și așteaptă rugăciunea noastră. Un exemplu este cel al lui Isaac. Acesta "s-a rugat Domnului pentru Rebeca, femeia sa, ca era stearpa; și Domnul l-a ascultat, iar femeia lui, Rebeca, a zămislit" (Facere XXV, 21). Sterilitatea constituie o stare provizorie, care trebuie depașită, prin ea Dumnezeu manifestându-Se atotputernicia lui Dumnezeu, arătându-Se ca Cel ce poate să biruiască slăbiciunea și mărginirea firii. Deoarece adesea, tot așa cum boala are menirea de a fi tămăduită în chip miraculos, și sterilitatea pare să nu aibă alt sens decât manifestarea harului lui Dumnezeu, Care poate s-o desființeze.
Fenomenul social al mamelor-surogat poate lua amploare, poate deveni legal, dacă nu judecăm cu inima și cu frică de Dumnezeu..

munceste pentru a deveni,nu pentru a obtine

Cei dintre noi care încă mai avem un loc de muncă, câştigăm foarte puţin. În situaţia asta, ne-am împărţit în două tabere: unii care ne facem că mai muncim şi alţii care, deşi câştigăm puţin, muncim cu dragă inimă. Poate fiiindcă ne place profesia pe care ne-am ales-o sau fiindcă simţim că suntem utili celorlalţi. Banii sunt puţini şi de aceea munca noastră tinde să devină voluntariat. S-ar putea să ne deranjeze, însă acesta e un lucru bineplăcut lui Dumnezeu. Dumnezeu a făgăduit răsplată veşnică celor care săvârşim binele în numele Lui: Bucuraţi-vă şi vâ veseliţi căci plata voastră este în ceruri (Matei V, 12) întrucât : Când veţi săvârşi tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: slugi netrebnice suntem, ceea ce eram datori să facem, am făcut (Luca XVII, 10).

Mă gândesc de multe ori la medici, profesori, preoţi, oameni de ştiinţă, cercetători şi alţii (în special intelectuali) cărora munca nu le este corect apreciată financiar, însă ei o fac foarte bine, necondiţionat, indiferent de starea lor de sănătate sau de vreme, cu timp şi fără timp. Pentru că noi ceilaţi avem nevoie de ei. Avem nevoie de femeia de serviciu care să strângă în urma noastră, de asistentă medicală atunci când ne simţim rău şi nu ştim ce să facem, de tâmplar să ne facă un dulap ş.a.m.d. Fiecare meserie este folositoare celorlaţi. Oamenii aceştia îşi sacrifică familiile, renunţă la concedii, pierd nopţile sau chiar dau bani de la ei din puţinul lor pentru rezolvarea problemelor celor care apelează la ei. În această categorie intru şi eu, la fel ca toţi asistenţi sociali, care ne punem viaţa în slujba oamenilor, ajutându-i (financiar nu prea), dar în special cu o vorbă bună (ceea ce se numeşte consiliere), cu un sfat, îndrumându-i să-şi schimbe viaţa, să îi dea un sens spirtual.

Relaţia aceasta dintre muncă şi câştig este foarte bine concretizată de Mântuitorul Iisus Hristos în Pilda Talanţilor (Matei XXV, 14) care arată că trebuie să perfecţionăm darul pe care îl avem tot mai mult, să fim folositori celorlalţi. Talanţii sunt vocaţiile sădite de Dumnezeu în firea fiecărui om. Nu există persoană care să nu aibă niciun talant. Fiecare dintre noi îl descoperim la un moment dat şi avem datoria să-l fructificăm. Cu toţii suntem buni la ceva, ceea ce ne face munca mai uşoară şi mai frumoasă, ajutându-ne la perfecţionarea personală, însă ne plasează şi în contextul social (ca meseriaşi). Dacă nu valorificăm calităţile şi aptitudinile, darul oferit de Dumnezeu, ne îngropăm talantul în pământ şi alegem un loc de muncă care nu ni se potriveşte, muncim doar pentru bani, fără nicio mulţumire sufletească. Prin profesia pe care ne-o alegem, arătăm, într-un fel, ceea ce suntem, dar în acelaşi timp, realizăm şi misiunea noastră pe pământ.

În învăţătura Sfinţilor Părinţi – actuală şi astăzi - munca a fost considerată un factor ce contribuie la menţinerea şi progresul societăţii. Prin muncă devenim mai culţi şi mai civilizaţi. Sfântul Vasile cel Mare îşi indeamnă ascultatorii la frumoasa datorie de a munci şi această datorie o recomandă şi monahilor . Este bine cunoscut principiul monahismului: ora et labora (roagă-te şi munceşte) . La fel, Fericitul Ieronim îndeamnă să muncim nu numai pentru noi şi pentru ajutorarea neputincioşilor, ci şi pentru a da un exemplu bun celorlalţi.

Cum ne ajută munca să devenim, să fim după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu? În primul rând, este o obligaţie socială. Ea e o datorie faţă de comunitate. În vremurile în care noi trăim, oamenii au devenit tot mai răi, egoişti, speculanţi, de aceea, cu atât mai mult, oamenii credincioşi trebuie să împlinească porunca iubirii aproapelui prin muncă pentru că numai iubirea creează mijloacele cu care pot fi ajutaţi cei lipsiţi. Apoi, munca este un factor de progres moral, prin care ne purificăm de patimi şi cultivăm virtutea. Munca alungă trândăvia (izvorul tuturor viciilor), îndreaptă toate forţele spre un scop, ba mai mult întăreşte voinţa, cultivă răbdarea, stăpânirea de sine, spiritul de sacrificiu şi alte virtuţi. Prin muncă, suntem liberi. Nu numai că ne oferă indepedenţă financiară, ci, dacă muncim cu încredere în Dumnezeu, neîncovoiaţi de griji, sufletul e liber şi se poate dedica lucrării de desăvârşire spirituală, morală.

Munca cu griji este muncă de sclav, în schimb munca fără griji este muncă de om liber. Mântuitorul ne-a arătat că munca are sensul ei în reuşita noastră de a obţine fericirea vieţii următoare, mai precis în faptele de ajutorare ale aproapelui.”Cine nu dă de mâncare celui flămând, cine nu îmbracă pe cel gol, cine nu cercetează pe cel bolnav, nu va avea parte de mântuire” (Matei XXV, 34).

Munca este o bucurie, una din bucuriile reale şi sănătoase ale vieţii. Avem nevoie şi de bani, dar să nu devină acesta scopul vieţii noastre. Pentru că, de fapt, tot ceea ce ne trebuie în viaţă (credinţa, dragostea, nădejdea) ni se oferă gratis dacă suntem disponibili să le primim, iar când ne lipsesc, nu le putem cumpăra cu hârtii sau monede.

Muncind nu prea a obţine, ci pentru a oferi, a sprijini pe ceilalţi, ne aratăm preţuirea faţă de semenii noştri. Dăruind efort, atenţie, concentrare, ascultare, devenim noi înşine oameni mai buni şi vom simţi cum sufletele urcă pe scara care duce către Rai.