Faceți căutări pe acest blog

joi, 3 martie 2011


Femeia modernă apelează la Mama-Surogat

După modelul occidental, tot mai multe femei aleg să-şi ¬”închirieze” trupul, timp de nouă luni. Pentru foarte multe dintre ele, banii proveniţi reprezintă o sursă de venit, mai ales pentru cele care nu lucrează şi au copii de crescut.
Cine poate fi mamă-surogat?
Oamenii apelează la fertilizarea in vitro în situatia în care atât soțul, cât și soția sunt infertili ori doar unul dintre ei este, sau, chiar dacă amândoi sunt fertili, femeia nu poate duce la termen o sarcină. Deseori, mama-surogat este mama biologică a copilului, conceperea copilului făcându-se prin intermediul inseminarii artificiale a acesteia cu “sămânța” prelevată de la bărbat. Pentru această procedură, se prelevează de la cuplu ceea ce este necesar pentru cultivarea embrionului. Dupa încheierea procesului de fertilizare, embrionul este implantat în uterul mamei-surogat.
Mama-purtătoare poate să fie o rudă sau o persoană apropiată cuplului, cu condiția să fi născut un copil (să fi dus o sarcină până la capăt). Cu câțiva ani a fost realizat la tv un reportaj despre un cuplu care a ales ca mama purtatoare să fie chiar bunica viitorului copil!
Legalizarea în România
Romania se poate “lăuda” cu cea mai în vârstă mamă, o femeie de 66 de ani a dat naștere unui copil în ianuarie 2005, după un lung proces ce a implicat tratamente hormonale. Această doamnă simbolizează capacitatea medicinei romanești de a ajunge din urmă medicina occidentală.
In România, infertitlitatea este văzută ca o boală. Din acest considerent, deputatul PDL Mihaela Şandru, a propus reglementarea regimului juridic al reproducerii umane asistate medical. "În ipoteza în care unul dintre cei doi soţi nu poate să aibă copii, atunci, de comun acord cu celălat soţ, să aibă posibilitatea să folosească o a treia persoană pentru a da naştere unui copil”. Prevederile fac parte dintr-un proiect de lege depus la Parlament și este o chestiune de timp până când va obține un punct de vedere din partea Colegiul Medicilor . D-na deputat este susținută de preşedintele subcomisiei, dl. Daniel Buda care a explicat faptul că România este o ţară care are probleme serioase cu natalitatea, iar instituţia mamei-surogat există în foarte multe ţări ale UE şi ale lumii.
Care este procedura?
După ce doritoarea intră în contact cu familia, urmează procedura de fertilizare în vitro. După naștere, copilul este dat spre adopție părinților, care plătesc în schimb o sună de bani. Există si riscuri, deoarece în Romania nu există încă o lege care să reglementeze aceasta situație, totul rezolvându-se printr-un simplu act notarial, prin care mama purtatoare se obligă să predea bebelușul imediat dupa naștere.Lucrurile se pot complica dacă mama surogat se atașează de copil și nu mai dorește să-l dea.
În ce privește compatibilitățile medicale, medicul specialist îndruma cuplul doritor cât și mama surogat/purtătoare la o serie de analize ce vor fi suportate de catre cuplul doritor.
Întrucât românul e inventiv, la ora actuala legislația “permite“ obținerea unui copil născut prin această procedură doar prin metoda adopției. Etapele sunt următoarele: copilul este declarat ca fiind al mamei purtatoare cu tatăl biologic; se emite un certificat de naștere pe numele celor doi; mama purtătoare renunță la copil; apoi mama biologică își adoptă propriul copil de la instituțiile acreditate; se emite un nou certificat de naștere.
Este o afacere?
"Caut mamă purtatoare, tânără, sănătoasă, între 25 și 32 de ani. Preț: 17.000 de euro", sună anunțurile din ziare, sau „Mă ofer mamă-surogat pentru 15.000 de euro. Negociabil!“ Se vehiculează și suma de 35.000 de euro, „salariul" unei mame surogat. Există și un site......http://www.mama-purtatoare.com/
Eu, personal, am întâlnit două cazuri de mame-surogat, în ultimele 4 luni. Situațiile erau diferite. Nu știu exact ce sume au primit doamnele, dar cu siguranță au fost răsplătite. Erau două situații diferite : una avea deja un copil, era văduvă și avea o situație materială critică, iar cealaltă a fost « păcălită» de o familie de intelectuali să le doneze copilul, după ce au supravegheat-o toată perioada sarcinii, au dus-o la medic, i-au modernizat și apartamentul. În prima situație, totul a părut ca o relație extraconjugală, iar copilul a fost recunoscut de tată, fiind trecut în certificatul de naștere, și plasat părinților noi încă de la ieșirea din maternitate, având aceștia « grijă » să fie întocmite acte notariale prin care mama biologică renunță la toate drepturile ei.
Cealaltă, a fost sfătuită să renunțe la bebeluș, ajungând ea însăși la concluzia că nu este capabilă să-l crească, suferind de depresie. Nici unul din aceste cazuri nu poate fi incriminat pentru că “părinții iubitori” s-au ocupat de documentele necesare intrării în legalitate a creșterii și îngrijirii copilului respectiv.
Care este poziția Bisericii cu privire la acest fenomen
Această nouă modalitatea la care apelează familiile care nu pot avea copii, nu este agreată de Biserica Ortodoxă. În acest sens avem mărturia părintelui Constantin Necula, consilier de imagine al Mitropoliei Ardealului : « Facem apel la bunul simţ al oamenilor şi sperăm să nu se mai copieze modele occidentale nocive. În plus, selecţia embrionară ştim că ar presupune şi îngheţarea celorlaţi embrioni, deci Biserica nu poate să susţină aşa ceva!"»
O poziţie oficială a fost afișată de Biserica Ortodoxă Rusă, care se bazează pe convingerea că “un embrion este un viitor om, şi nu doar o acumulare de celule sau o parte a corpului mamei”, iar Biserica “apără demnitatea vieţii umane din momentul conceperii sale până la dispariţia naturală a omului”. De asemenea, este condamnată folosirea aşa-numitului material genetic al donatorului, care “creează probleme morale persoanei născute, ca urmare a unor astfel de proceduri”. Purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Ruse, părintele protopop Nikolai Balaşov, a declarat: “Teoretic, copilul poate avea doi taţi, dar unul biologic şi altul care l-a crescut, şi două mame, una biologică şi alta care l-a purtat în timpul sarcinii”. Ca şi în cazul aşa-numitei “mame surogat”, utilizarea acestor metode ar putea pune “probleme identităţii fiinţei umane, şi auto-înţelegerii”(...). Mai multe puteți citi pe site-ul: http://logos.md/2010/10/07/biserica-ortodoxa-rusa-a-condamnat-decizia-de-atribuire-a-premiului-nobel-pentru-medicina-lui-robert-edwards-fertilizare-in-vitro/.
Efecte morale asupra mamei
Din câte am observat, există două categorii de femei dornice de a deveni mame-surogat, amândouă vulnerabile, unele fiind fără educatie , iar altele fără bani și cu siguranță în fața lui Dumnezeu nu este o virtute să te folosești de aceste femei. Apoi, de la cele două celule microscopice până la minunea de copil e un drum lung, pe care îl duce altă femeie și ea se atașează in timpul sarcinii de copilul pe care îl poartă în pântece. Cine are copii înțelege lucrurile acestea foarte bine..
Dincolo de modernitatea acestui fenomen, e foarte dureros că femeile ajung să apeleze la astfel de soluții, din motive financiare. Și că, atât mama purtătoare, cât și părinții biologici, nu au frică de Dumnezeu, ba mai mult încearcă să se substituie lui Dumnezeu. Nu numai că nu au credință, ci nu Îl recunosc pe Dumnezeu drept Creatorul Vieții.
Efecte morale asupra copilului
Așa cum s-a demonstrat, despărțirea de mama care l-a născut, când se produce imediat după naștere, copilul o percepe ca abandon. Deoarece această mamă este singura ființă pe care o cunoaște. Cu certitudine nu se va bucura când va fi încredințat părinților biologici, numai pentru că au aceleași gene.
Nimic nu este mai bineplăcut lui Dumnezeu decât fapta bună, măreață, de a adopta un copil abandonat sau maltratat, pentru că faci un lucru minunat pentru acel suflețel,însă este inacceptabil să supui cu bună știință o ființă umană traumei abandonului dintr-o dorință egoistă.
Ce atitudine avem?
Să nu uităm că suntem creația lui Dumnezeu, chipul și asemănarea Lui, iar Dumnezeu a binecuvântat nașterea de fii, în repetate rânduri, zicând multor perechi: “Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul” (Facere IX, 1). Iar celor asupra cărora a venit sterilitatea, ca nenorocire, ca formă de blestem împotriva celor care nu împlinesc voia Sa, nu rămân fără speranță. Pentru că Dumnezeu este Proniator și așteaptă rugăciunea noastră. Un exemplu este cel al lui Isaac. Acesta "s-a rugat Domnului pentru Rebeca, femeia sa, ca era stearpa; și Domnul l-a ascultat, iar femeia lui, Rebeca, a zămislit" (Facere XXV, 21). Sterilitatea constituie o stare provizorie, care trebuie depașită, prin ea Dumnezeu manifestându-Se atotputernicia lui Dumnezeu, arătându-Se ca Cel ce poate să biruiască slăbiciunea și mărginirea firii. Deoarece adesea, tot așa cum boala are menirea de a fi tămăduită în chip miraculos, și sterilitatea pare să nu aibă alt sens decât manifestarea harului lui Dumnezeu, Care poate s-o desființeze.
Fenomenul social al mamelor-surogat poate lua amploare, poate deveni legal, dacă nu judecăm cu inima și cu frică de Dumnezeu..