women

Sunt femeie…
Stau şi mă întreb: eu cât, oare, oi mai fi femeie? Am job(uri), casă, copil şi soţ. Sunt mamă, soţie, menajeră, om din business, şofer. Eh, aici e-aici. Ia să calculez eu timpul pentru fiecare dintre ocupaţiile mele, să văd ce-mi rămâne pentru presupusa femeie din mine…
În fiecare zi stau minim 8 ore la serviciu. Nu am timp să mă gândesc (măcar) c-aş fi femeie. Poate, doar dacă mi se duce firul la ciorap şi trebuie să rezolv problema asta tipic feminină. Sau dacă mi se rupe vreo unghie, că de rujat mă rujez doar dimineaţa, când plec de-acasă.
Maşina o conduc vreo două ore pe zi la/de la serviciu. Dacă nu mai mult… Mai fac, în plus, vreo două drumuri seara. La/de la şcoală. Să zicem (în mod optimist!) că, în total, sunt şofer cam două ore jumate pe zi. Doar şofer, nu femeie. Nu mă uit în oglindă să văd dacă mi-au curs fardurile şi trebuie reîmprospătate şi nici nu mă rujez la volan, cum fac femeile. Mă uit doar în retrovizoare, să mă asigur. Şofer am zis. Aia sunt.
Mai stau vreo jumate de oră de vorbă cu mămicile la şcoală, aşteptând să ne luăm copiii acasă. Sau chiar o oră, dacă piticii apucă să încingă o joacă în părculeţul din curtea şcolii. Nu vorbim decât despre culegeri, doamna de mai-ştiu-eu-ce, testul predictiv la nici-asta-nu-pot-să-vă-spun, banii pentru excursie şi alte astfel de subiecte al naibii de importante. Deci sunt mamă.
Dimineaţa, când mă trezesc, îmi ia vreo ora jumate sau chiar două până ies din casă. Fac cafeaua, deschid laptopul şi mai citesc câte ceva (mailurile, site-uri de ştiri şi ceva bloguri), poate mai calc la viteză o cămaşă pe care n-am apucat s-o pregătesc de seara, apoi… ca toată lumea: pregătirea efectivă pentru ziua aia, cu drumul prin baie, fardatul şi îmbrăcatul. Aici sunt doar om. Femeie sunt doar în cele 5 minute în care mă fardez.
Seara mai calc, mai şmotruiesc, uneori chiar mi se întâmplă să mai şi gătesc câte ceva în casa aia de oameni. Şi să mai spăl un vas-două. Vreo trei ore jumate, în total, până mă culc. Şi mai deschid calculatorul. Deci în mare parte sunt menajeră. În mică parte… nu ştiu ce-o fi statul pe blog. Cred că atunci oi fi femeie… Când stau de vorbă cu copilul şi mai rezolv vreo problemă la matematică, sunt iar mamă. N-are legătură cu modul în care definea Manole femeia. Imagine etc. Din nou baie (deci om), un minut pentru scos machiajul de peste zi (femeie)…
Apoi mă duc în pat, iau o carte şi citesc. Nu mai mult de o oră, în timpul lucrător al săptămânii. Nu citesc siropuri şi nici reviste pentru femei. Iar sunt doar om. Şi mai dorm vreo 6-7 ore pe noapte. Ca omul normal, nu 2-3, ca în anii trecuţi. Deci om normal. Nu femeie. Sau sunt şi femeie, dacă mă orientez după materialul şi culoarea pijamalei. Uite că s-au cam acoperit cele 24 de ore ale unei zile lucrătoare.
Aşa. Acum să calculez minutele în care sunt femeie: când mă fardez sau demachiez. Ar cam fi 5-6 pe zi. Şi ar mai fi statul la calculator seara, când nu ştiu ce sunt… Oi fi femeie… Ah, am uitat să punctez pijamaua! … Şi ar mai fi şi week-endurile, pe care nu le-am inclus în calcule. Şi nici excepţiile, precum necesitatea de a ajunge la coafor, pentru un tuns.
Şi, în ciuda tuturor calculelor mele, societatea spune că sunt femeie. Ce fac(em) eu (/noi, femeile) şi nu fac bărbaţii? Treburile menajere… Şi suntem mame. Aham! Deci ăsta e diferenţiatorul! Înseamnă că eu sunt femeie atunci când sunt mamă, menajeră şi când mă fardez. (Şi, poate, când sunt pe blog). Greşesc dacă extrapolez şi spun suntem?

pentru femei

1000 de motive pentru care ma bucur ca sunt femeie
Vrem sa sarbatorim femeia, vrem sa o incurajam sa fie nici mai mult, nici mai putin decat ceea ce este. Frumoasa, increzatoare, splendida prin ea insasi. Si vrem sa va multumim din suflet voua, cititoarele noastre dragi, ca ati fost alaturi de noi, ca ne-am maturizat impreuna, ca am evoluat, ca am dat tot ce am avut mai bun din noi, ca mai avem de dat.

Suntem femei. Piperul. Suspansul. Intuitia. Inspiratia. Iubirea. Exagerarea.... Semnul intrebarii. Aer tare, poate prea tare... Paradoxul si nonsensul. Amintirea. Promisiunea zadarnica pe care nu o poti duce pana la capat. Alegerea si nascocirea. Puterea ascunsa in cantitate infinita sub un invelis casabil. Reinventarea neobosita, dusa pana la os, depusa cu fidelitate intr-un sertar obscur de inima.
Suntem sotii, iubite, partenere de viata, femei in cautarea sufletului pereche, femei care stiu sa astepte, sa se grabeasca, sa nu renunte, sa nu uite sa se bucure de nimicurile grandioase care graviteaza peste tot in jurul lor. Femei care isi gasesc implinirea prin viata, femei care isi pun sufletul in trairile si rascolirile zilnice. Femei pe care nu le doboara un rid crescut in piele sau un lucru intamplat gresit. Ne ducem pasiune dincolo de doi. In tot ceea ce facem. Suntem si femei de cariera. Pana aici am indraznit. Chiar aici ne-am urcat cu pasiunea noastra. Dar suntem mai mult decat atat. Si te rog, acorda-mi putin timp, o sa-ti spun imediat pentru ce...
Devenim si mame. Suntem oarecum viata, din cap pana in picioare viata.... Un glascior de copil, niste manute intinse care iti cauta mainile si viata isi innoada firul, si viata capata cu uimire un sens, sensul suprem si cald pana la lacrimi al existentei de femeie. Mame care redevin copii sub ochii copiilor lor, vieti pentru care ar fi dispuse sa mearga pana la capatul pamantului si de acolo sa gaseasca drumul inapoi. Doar miracole mici pot sa nasca la randul lor miracole atat de mari. Suntem, fara modestie si exagerare, la randul nostru, un soi bizar de miracole. Dar si pentru ca zambim si facem lumea sa ne zambeasca inapoi. Pentru ca nimic nu este banal in noi. Sa nu uitam asta...
Tu mai stii cand ti-ai multumit ultima oara tie insati pentru ca te-ai nascut femeie? Cand ai plans? Cand ai ras? Cand ai privit pentru ultima oara (de data acesta pentru ultima oara) inapoi? Cand te-ai lasat cuprinsa de indoieli? Cand ti s-au imbujorat obrajii de placerea unui compliment? Cand ti-ai spus ca ai obosit, dar ca ai obosit de tot? Daca da, adu-ti aminte, te rog... Poate te gandesti ce rost au aceste randuri.... ca ne-am propus sa facem o apologie a femeii sau ca incercam imposibilul, limitand-o printr-o absurda definitie. Dar o femeie este prea mult ca sa ne apucam noi sa o explicam prin cateva cuvinte. Stii ce ne dorim sa facem? Vrem sa sarbatorim femeia, vrem sa o incurajam sa fie nici mai mult, nici mai putin decat ceea ce este. Frumoasa, increzatoare, splendida prin ea insasi. Si vrem sa va multumim din suflet voua, cititoarele noastre dragi, ca ati fost alaturi de noi, ca ne-am maturizat impreuna, ca am evoluat, ca am dat tot ce am avut mai bun din noi, ca mai avem de dat. Ne dorim sa fim si noi acolo pentru voi. La bine si la rau.

sunt roman si bine imi pare

Strigătul disperat al românului care nu mai speră

A trecut foarte mult timp de la ultimul articol. N-am mai avut timp, efectiv, si nici starea necesara sa imi astern gandurile pe hartie. Cine e sotie, mama, si angajata a statului sigur ma intelege. Insa acum simt nevoia sa-mi manifest tristetea, nemultumirea, dispretul, sa ma eliberez cumva de furia neputintei care m-a cuprins. Poate ca pe crestinii adevarati nu-i afecteaza mult mediatizata “criza’’, poate ca pe oamenii care au suficienta nadejde la Dumnezeu nimic nu ii sperie, insa pe oamenii mici ca mine, cu o credinta ‘’caldicică’’, care se roaga mult prea putin, merg rar la Biserica si abia reusesc sa tina Postul Craciunului, vestea ca vei fi dat afara de la serviciu nu iti pica deloc bine, mai mult de atat, incepi sa intri in panica.

Si nu pentru ca ai de platit chiria, intretinerea sau rata la banca, ci pentru ca nu vezi un viitor prea stralucit, ba chiar deloc. Am senzatia ca un nor de fum, negru de tot, urmeaza sa ma inghita si am tendinta sa fug, sa plec cat mai departe, inainte sa fie prea tarziu. Realizez ca noua tinerilor, nu ni se da nicio sansa. Te intrebi, in astfel de momente: la ce imi foloseste ca am absolvit o facultate, ca m-am chinuit atat sa invat, ca am muncit cat am putut ? Ce folos ca am atatea aspiratii, atatea dorinte, pentru mine si familia mea, daca mi s-a taiat avantul? Caci asa ma simt…ca un pui care se ridica, incearca sa zboare, sa vada lumea, sa o cucereasca, dar i se taie aripile.

Stiu ca Dumnezeu are grija de crinii campului, de pasarile cerului, dar am ajuns sa nu mai sper… Cel mai tare ma sperie faptul ca invatamantul e in declin, nu vom mai avea profesori, nu se va mai pune nici un pret pe educatie, pe valorile morale, umane. Oare ce va invata copilul meu la scoala? Chiar ma gandeam ca noi am avut sansa sa-l citim pe Eminescu, pe Creanga, insa generatia care vine din urma, ce va invata? Vor citi reviste mondene, unde fetele cat mai dezbracate devin idoli? Ma ingrozeste televiziunea, ceea ce apare la televizor. Uneori schimb canalele doar ca sa ma uimesc, sa vad pana unde poate duce prostia umana si imi dau seama ca e infinita. Nu-mi imaginam vreodata ca libertatea presei, a imaginii, a cuvantului, pentru care au murit atatia oameni la Revolutie in 1989, azi se va traduce in stiri de genul: domnisoara x, luata dintr-un club din Bucuresti, a mers la mall si si-a cumparat lenjerie intima, deci…Da, e foarte interesant, ce a facut ea…

Sau…ca se va face reclama la vaccinul antigripal folosindu-se o alta domnisoara cu o conduita morala indoielnica, drept cobai, pentru a ne convinge pe cat mai multi sa-l facem, iar in timpul interviului ne-a recomandat de cateva ori singurul medicament eficient (pentru ea!) : aspirina saracului. Sunt supărată! Am decis sa nu mai deschid televizorului ca ma imbolnaveste impertinenta lor. La fel, la stirile importante ale unui alt post tv, aratau cum parlamentarii jongleaza (punand din burta) cu numarul de voturi, in conditiile in care lipseau unii din colegi, doar pentru a avea un numar mai mare si legea sa fie votata. Si vorbim de legea bugetului, pe care noi, saracii bugetari o asteptam cu sufletul la gura fiindca de asta depindeau salariile noastre, viata noastra pana la urma. Mi se face frica de viitor, de viitorul acestei tari, si imi vine sa fug, ca sa ma apar, inainte sa fie prea tarziu.

Ma gandesc cu groaza la ce ma asteapta… Nici macar un viitor subzistential..minimum. Si celor care ne conduc inca le arde de glume! Vor sa faca din Casa Poporului cel mai mare mall din lume…Asta da, prioritate! Noi o sa fim o tara de someri , dar vom avea mall-ul cel mai tare. Cui e necesar? Celor care traiesc intr-o alta Romanie, a celor care cu siguranta stiu de ce industria nu mai merge, agricultura nu mai merge si alte lucruri care mergeau foarte bine pe vremea raposatului si acum totul e distrus, multumita lor, multumita “investitiilor” lor, in propriile buzunare.

Cu siguranta lor nu le e greu sa taie oameni de pe liste, sa inchida uzine, insa cu noi cum ramane? Ce vor face toti acesti oameni? Incotro vor merge, cum vor supravietui cu un singur salariu sau doar cu somaj? Ne omoara incet cu deciziile lor. Vom ajunge un popor de depresivi in ritmul asta. Parca e mai rau decat in 1989…Sau poate ca eu simt greul acum, ca sunt adult si am responsabilitatea unei familii.

Si totusi…ce pot sa mai sper?! Vad familii in jurul meu care se destramana din cauza lipsurilor. Nu-si permit sa plateasca o chirie unde sa stea doar ei, fara parinti, asa cum e cel mai bine, si ajung la divort. Vorbesc de familii crestine, de oameni care au frica de Dumnezeu, dar nu mai fac faţă. Sunt multi tineri care pleaca in strainatate ca nu mai reusesc sa plateasca ratele bancare, ori si-au facut credit pentru casa si a crescut dobanda si nu o mai pot achita dintr-un salariu.

Asadar, noi incotro ne indreptam fraţilor? Criza asta e mai degrabă spirituală decât materială?

femeia crestina

- Femeia creştină şi rugăciunea ei

Cum recunoaştem o femeie creştină? Cum arată ea? Vestimentaţia spune totul? Sau comportamentul ei? În zilele noastre , lucrurile sunt foarte confuze. Acum bărbaţii poartă haine mai multe femeieşti, fac gesturi asemenea, de aceea societatea îi categoriseşte ca “gay”. Şi vor să-i mai şi acceptăm… Femeia vrea „egalitate” cu bărbatul, refuză concediul maternal, face culturism, iar unele chiar îşi schimbă sexul “pentru că nu se mai simţeau bine în pielea lor”.

Dar nu de asta vreau să vă vorbesc… Într-o astfel de lume, unde e la modă transexualitatea şi se promovează femeia modernă, mai există şansa să întâlneşti o creştină? Ei bine, da! Sunt foarte multe femei creştine în jurul nostru, „prin vorbă şi prin port”.

Femeia creştină nu este neapărat miss. Ea are o frumuseţe interioară superioară celei fizice. Poate fi foarte frumoasă, dar în acelaşi timp decentă şi modestă, fără să-şi exploateze frumuseţea, să cadă în penibil sau mai rău în desfrânare, înţelegând că tot ceea ce este şi ce are este darul lui Dumnezeu. În acest sens, avem exemplul sfintelor Ecaterina şi Varvara.

Nu trebuie neapărat să poarte batic şi fustă lungă, deşi ar fi de dorit. O fată căreia îi place mult să se machieze pentru că suferă de vreun complex, poate avea un suflet foarte bun şi să iubească pe Dumnezeu şi Biserica. Nu putem judeca omul după aparenţe, mai ales pe tinerii care se îmbracă după moda anilor aceştia. Dumnezeu ştie viaţa şi faptele fiecăruia…

Păcatul este cel care ne urâţeşte, ne murdăreşte sufletul. Şi de fiecare dată ni se urâţeşte şi trupul, chiar dacă nu ne dăm seama. Orice păcătos, dacă nu ar păcătui, ar fi şi mai frumos. Frumuseţea sufletească ni se resfrânge pe chip.

Fie ca alege mănăstirea sau viaţa de familie, femeia creştină se evidenţiază prin supunerea ei, prin preocuparea intensă pentru valorile spirituale (şi aici mă refer la rolul Bisericii în viaţa ei), prin implicare şi frică de Dumnezeu, după ale Cărui porunci îşi ghidează existenţa.

Femeia care alege să aibă o familie, îşi păstrează fecioria până la căsătorie, se dăruieşte unui singur bărbat, nu-şi avortează copiii, ci îi creşte cu răbdare şi dragoste. Îi învaţă cuvântul lui Dumnezeu, să fie curaţi (trupeşte şi sufleteşte), să preţuiască viaţa şi valorile morale, să aibă demnitate, să nu le fie ruşine să muncească, să-şi iubească ţara.

Nu e deloc uşor să fii femeie. Pe lângă greutatea naşterii de prunci, femeile au foarte multe responsabilităţi într-o familie. Să fii soţie şi mamă nu e o cruce uşoară. O spun din experienţă…Însă bucuriile sunt pe măsură.

Sunt convinsă că multe femei au atâtea pe cap şi în inimi încât cu greu mai pot pleca genunchii la rugăciune. Dimineaţa nu ştim ce să facem mai repede, ziua e plină cu diverse activităţi şi seara abia mai putem îngâna un Tatăl nostru obosit şi să facem o cruce în fugă asupra copiilor…

Însă putem să înălţăm rugile noastre către Dumnezeu în timp ce muncim. Acelaşi lucru e valabil şi pentru bărbaţi, respectiv taţi, cu multe griji. Iată aplicarea acestei metode printr-un model de rugăciune pentru toate femeile, dintr-o pildă a părintelui Paisie Olaru despre rugăciunea unei ţărănci:

“La sfinţia sa venise o femeie să se spovedească. Ea l-a întrebat: „Părinte, cum o fi cu mântuirea mea? Eu nu ştiu multe rugăciuni pe de rost pentru că nu am fost dată la şcoală şi nu ştiu să citesc”. Părintele a întrebat-o: „Şi nu te rogi?” la care ea a spus: „Mă rog, cum să nu mă rog”. „Şi cum te rogi?” „Uite cum mă rog. Atunci când mătur prin casă zic în mintea mea: «Doamne, curăteşte sufletul meu, cum curăţ eu gunoiul din casă». Atunci când spăl rufe spun din nou: «Spală, Doamne, negreala păcatelor din inima mea, ca să fie frumoasă aşa cum e o rufă curată şi spălată». Când fac orice alt lucru spun aceleaşi cuvinte”. Femeia l-a întrebat în final: „Părinte, o fi bună rugăciunea asta?”, iar părintele Paisie i-a spus aşa: „Numai aşa să te rogi toată viaţa de acum înainte!”. Femeia, fără să ştie, aplicase metoda Sfântului Vasile cel Mare.“ ( sursa: http://femeiacrestina.blogspot.com/)

Acatistul “Slavă lui Dumnezeu pentru toate”

Pentru că este începutul saptămânii, se cuvine să Îi aducem mulţumire şi slavă lui Dumnezeu pentru viaţa noastră, pentru darurile oferite şi să-I cerem sprijinul în tot ceea ce facem.

Cea mai bună rugăciune către Dumnezeu este cea făcută din inimă. Acatistul ce urmează a fost scris, cu siguranţă, de un suflet mare, şi cred că nu există ceva mai frumos . Eu l-am ascultat de nenumărate ori. Dacă doriţi sa îl citiţi, se găseşte în cartea lui Danion Vasile – “Despre înfruntarea necazurilor”. El este foarte duios cântat de protopsaltul Marian Moise.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=5GjMAdKqHo8]


Poate vi se pare mult de citit…..Nu vreau să vă împovărez, insă nu uitaţi că fiecare lucru pe care îl facem înaintea lui Dumnezeu, cât de mic, va fi încă o treptă urcată spre Împărăţia Cerurilor.

Să aveţi o saptamână binecuvântată!

(Gabriela Tudor)

Dupa obisnuitul inceput se zic Condacele si Icoasele:

Condacul 1

Imparate al veacurilor, Cel ce nu suferi stricaciune, Tu tii in dreapta Ta toate cararile vietii omenesti cu puterea proniei Tale celei mantuitoare. Iti multumim pentru binefacerile Tale cele aratate si cele ascunse, pentru viata pamanteasca si pentru cerestile bucurii ale Imparatiei Tale. Arata-ne si de acum mila Ta, celor ce cantam: Slava Tie, Dumnezeule in veci!


Icosul 1

Venit-am pe lume prunc slab si neajutorat, dar Ingerul pazitor a intins aripi luminoase, ocrotind leaganul copilariei mele. Dragostea Ta straluceste de atunci peste toate cararile mele, in chip minunat calauzindu-ma catre lumina vesniciei. Cu slava s-a aratat, din prima zi si pana acum, darurile Proniei Tale cele imbelsugate. Iti multumesc si iti strig cu toti cei care te cunosc pe Tine:

Slava Tie, Celui ce m-ai chemat la viata,

Slava Tie, Celui ce mi-ai aratat frumusetea lumii,

Slava Tie, Celui ce ai deschis inaintea mea cerul si pamantul ca pe o carte a vesnicei intelepciuni,

Slava Tie, pentru vesnicia ce se arata in lumea cea vremelnica,

Slava Tie, pentru milele Tale cele aratate si cele ascunse,

Slava Tie, pentru fiecare suspinare in incercarile mele,

Slava Tie, pentru fiecare pas al vietii, pentru fiecare clipa de bucurie.

Slava Tie, Dumnezeule in veci!


Condacul al 2-lea

Doamne, ce bine e sa fii oaspetele zidirii Tale: vantul bine inmiresmat, muntii care tind spre cer, apele ca niste oglinzi nemarginite in care se rasfrang aurul razelor si curgerea lina a norilor. Intreaga fire sopteste tainic, toata e plina de mangaiere, pasarile si dobitoacele poarta pecetea iubirii Tale. Binecuvantat este pamantul cu frumusetea cea degrab trecatoare care desteapta dorul de vesnicul locas unde intru nestricacioasa frumusete se aude cantarea: Aliluia!


Icosul al 2-lea

M-ai adus in viata aceasta ca intr-un rai preasfant. Am vazut cerul ca un potir albastru si adanc, in azurul caruia canta pasarile, am ascultat fosnetul linistitor al padurii si susurul dulce – glasuitor al apelor, m-am infruptat din roadele bine inmiresmate si dulci, ca si din mierea cea parfumata. Ce bine e la Tine pe pamant si cata bucurie sa fii oaspetele Tau!

Slava Tie, pentru praznicul vietii;

Slava Tie, pentru buna mireasma a lacramioarelor si a trandafirilor;

Slava Tie, pentru felurimea cea desfatata a roadelor si a seminelor;

Slava Tie, pentru stralucirea de giuvaer din roua diminetii;

Slava Tie, pentru surasul desteptarii scaldate in lumina;

Slava Tie, pentru frumusetea zidirii mainilor Tale;

Slava Tie, pentru viata veacului acesta, prevestitoare a celei ceresti;

Slava Tie, Dumnezeule, in veci!


Condacul al 3-lea

Prin puterea Sfantului Duh imprastie mireasma orice floare, tainica adiere de parfum, gingasa alcatuire de culori, frumusetea Celui Mare intru cele smerite. Lauda si cinste Facatorului de viata Dumnezeu, Cel Care a incununat tarina cu aurul spicelor si cu azurul albastrelelor, iar sufletul cu bucuria vederii celor tainice. Veseliti-va si-I cantati Lui: Aliluia!


Icosul al 3-lea

Cat de minunat esti in sarbatoarea primaverii, cand se trezeste la viata toata faptura si noi strigam cu bucurie catre Tine: Tu esti Izvorul vietii, Tu esti Biruitorul mortii!

Mangaiate de lumina lunii si de cantecele privighetorilor stau vaile si codrii in vesminte de nunta. Intreaga lume e mireasa Ta si ca pe Mirele ei vesnic te asteapta. Daca iarba campului astfel o imbraci, pre noi, oare cum ne vei preschimba in veacul Invierii ce va sa fie? Cum vor lumina trupurile noastre, iar sufletele cum vor straluci?

Slava Tie, Celui ce ai scos dintru intunecimile pamantului felurite culori si gusturi si miresme;

Slava Tie, pentru zidirea cea primitoare si bogata in mangaiere;

Slava Tie, ca ne-ai inconjurat cu mii si mii de fapturi;

Slava Tie, pentru adancul intelepciunii Tale, care si-a pus pecetea peste intreaga lume;

Slava Tie, cu evlavie sarutam urmele pasilor Tai nevazuti;

Slava Tie, Celui ce ai aprins inaintea noastra lumina cea stralucitoare a vietii vesnice;

Slava Tie, pentru nadejdea vietii nestricacioase, nepieritoare, desavarsite;

Slava Tie, Dumnezeule, in veci!


Condacul al 4-lea


Cu cata dulceata ii indestulezi pe cei ce se gandesc la Tine, ce Facator de viata este Cuvantul Tau cel Sfant! Mai placuta decat untdelemnul si mai dulce decat fagurii este impreuna – grairea cu Tine. Rugaciunea adusa Tie prinde viata si se inaripeaza: cu ce cutremur se umple sufletul si cat de marete si pline de talc par atunci viata si faptura toata! Unde nu esti Tu – acolo este pustiu. Unde esti Tu – acolo e bogatia sufletului, acolo se revarsa, ca un suvoi de apa vie, cantarea: Aliluia!


Icosul al 4-lea:


Cand se lasa inserarea pe pamant si se asterne linistea aducand vremea odihnei si a somnului obstesc, paletele stralucitoare inchipuite de norii poleiti cu aurul amurgului imi par a fi camara Ta. Foc si porfira, aur si azur graiesc proorocind despre frumusetea negraita a cerestilor Tale salasuri si cu glas de praznuire striga:

Slava Tie, in ceasul tihnit al inserarii,

Slava Tie, Celui ce ai revarsat asupra lumii adanca pace,

Slava Tie, pentru raza de ramas bun a soarelui care apune,

Slava Tie, pentru darul somnului odihnitor,

Slava Tie, pentru bunatatea vadita in intuneric, prin lumina pe care o tesi in inimile noastre,

Slava Tie, pentru rugaciunile smerite ale sufletului pazit de inger,


Slava Tie, pentru desteptarea fagaduita in bucuria vesnicei zile neinserate,

Slava Tie, Dumnezeule, in veci!


Condacul al 5-lea


Nu sunt cumplite viforele vietii pentru acela in al carui suflet straluceste faclia focului Tau. Imprejur-vreme rea si intuneric, groaza si urlet de vijelie; iar sufletul lui e PACE si LUMINA: acolo e HRISTOS! Si inima canta: Aliluia!


Icosul al 5-lea


Vad cerul Tau stralucitor de stele. O, cat esti de bogat si cate lumini ai! Prin razele indepartatilor luminatori ma priveste vesnicia; Sunt asa mic si neinsemnat, dar cu mine este Domnul si pretutindeni sunt pazit de dreapta Lui cea iubitoare.

Slava Tie, pentru necontenita Ta purtare de grija;

Slava Tie, pentru oamenii pe care pronia Ta mi i-a adus in cale;

Slava Tie, pentru dragostea rudelor, pentru daruirea prietenilor;

Slava Tie, pentru blandetea dobitoacelor care-mi slujesc;

Slava Tie, pentru clipele luminoase ale vietii mele ;

Slava Tie, pentru bucuriile limpezi ale inimii;

Slava Tie, pentru fericirea de-a trai, de-a ma nevoi si de-a contempla;

Slava Tie, Dumnezeule, in veci!

Condacul al 6-lea

Cat esti de maret si de apropiat intru cumplita suflare a furtunii, cum se vadeste atotputernicia mainilor Tale in serpuirea fulgerelor orbitoare: minunata este maretia Ta. Glasul Domnului peste campii si in fosnetul codrilor, glasul Domnului in purcederea tunetelor si ploii, glasul Domnului peste ape multe. Laudat fii in vuietul muntilor care scuipa foc. Tu scuturi pamantul ca pe un vesmant; Tu inalti pana la cer valurile marii. Lauda Tie, Celui ce ai smerit trufia omeneasca, facand sa se inalte strigat de pocainta: Aliluia!



Icosul al 6-lea


Ca fulgerul cand lumineaza camarile ospatului si dupa el par jalnice toate facliile, asa ai stralucit si tu in sufletul meu, fara de veste, la vremea celor mai mari bucurii ale mele; iar dupa lumina ta de fulger, ce palide, intunecate si firave pareau aceste bucurii… Sufletul meu nazuieste spre Tine!

Slava Tie, culme a celor mai inalte visuri omenesti;

Slava Tie, pentru setea noastra nepotolita dupa impartasirea cu Dumenezeu;

Slava Tie, Celui ce ai aprins in noi un dor mai mare de cele ceresti decat de cele pamantesti;

Slava Tie, Celui ce faci din noi fii ai luminii invesmantandu-ne cu cele mai gingase raze ale Tale;

Slava Tie, Celui ce ai zdrobit puterea duhurilor intunericului si ai sortit tot raul nimicirii;

Slava Tie, pentru descoperirile Tale;

Slava Tie, pentru fericirea de a Te simti si a vietui cu Tine;

Slava Tie, Dumnezeule, in veci!


Condacul al 7-lea


In sanul minunatei simfonii care ne infasoara cu bogatele ei armonii se face auzita chemarea Ta. Tu ne descoperi pridvorul Imparatiei ce va sa fie in dulceata cantarilor, in minunatele acorduri ale suntetelor, in simtirea inalta din glasuirea lor, in stralucirea lucrarii artistului. Orice adevarata frumusete ne poarta sufletul spre Tine, ca o puternica chemare, facandu-ne sa inaltam cu glas de sarbatoare cantarea: Aliluia!


Icosul al 7-lea


Cu pogorirea Sfantului Duh, Tu luminezi si faci sa rodeasca arta pictorilor, inspiratia poetilor, gandirea savantilor. Cu puterea cunoasterii de sus patrund ei legile Tale, luminandu-le adancul intelepciunii Tale de Ziditor. Lucrarile lor si fara de voie Te marturisesc: O, cat de mare esti in operele lor, cat esti de mare in omul pe care Tu l-ai facut!

Slava Tie, Celui ce Ti-ai aratat puterea in legile ce carmuiesc zidirea;

Slava tie, ca toata faptura e plina de legile pe care i le-ai randuit;

Slava Tie, pentru tot ce ni s-a descoperit prin harul Tau;

Slava Tie, pentru ceea ce cu intelepciune ne-ai ascuns;

Slava Tie, pentru geniul mintii omenesti;

Slava Tie, pentru puterea de-a lucra cele de folos;

Slava Tie, pentru limbile de foc ale inspiratiei;

Slava Tie, Dumnezeule, in veci!


Condacul al 8-lea


Cat de apropiat esti de noi in ziua bolii! Tu Insuti cercetezi pe cei bolnavi, Tu Insuti te apleci spre patul celui suferind. Si inima lui sta de vorba cu Tine. Tu luminezi sufletul cu pace in vremuri grele, de patimiri si scarbe, Tu trimiti ajutor neasteptat. Tu mangai, Tu cercetezi cu dragoste si mantui, Tie iti inaltam cantare: Aliluia!


Icosul al-8 lea


Cand, prunc fiind, Te-am chemat cu intelegere pentru prima oara, mi-ai implinit rugaciunea si mi-ai adumbrit sufletul cu pacea harului Tau. Atunci am inteles ca Tu esti bun si fericiti sunt cei care alearga la Tine. Am inceput a Te chema din ce in ce mai des, iar acum strig:

Slava Tie, Celui ce plinesti cererea pentru cele bune,

Slava Tie, Celui ce veghezi necontenit asupra mea,

Slava Tie, Celui ce tamaduiesti neputintele si scarbele pentru trecerea vindecatoare a timpului,

Slava Tie, Celui ce sigur stii sa ingadui sa fim prigoniti pe nedrept,

Slava Tie, Celui prin Care nici o pierdere nu e de neinlocuit si tuturor le daruiesti viata de veci,

Slava Tie, Celui ce faci nepieritor tot lucurul cel inalt si bun,

Slava Tie, Celui ce ne-ai fagaduit reintalnirea cea dorita cu cei de aproape ai nostri adormiti intru nadejdea Invierii,

Slava Tie, Dumnezeule, in veci!


Condacul al 9-lea


De ce zambeste tainic toata faptura in zilele de praznic? De ce atunci se revarsa in inima o minunata usurare, fara asemanare cu cele si insusi vazduhul devine altar si biserica purtatoare de lumina? E adierea harului Tau, e stralucirea Taborului, cerul si pamantul canta atunci lauda: Aliluia!


Icosul al 9-lea


Cand m-ai insuflat spre a sluji aproapelui, luminandu-mi sufletul cu umilinta, atunci una din razele Tale nenumarate a cazut asupra inimii mele, si ea s-a facut purtatoare de lumina, fier in vapaie: am privit chipul Tau tainic si neapropiat.

Slava Tie, Celui ce ai preschimbat viata noastra cu faptele bunatatii;

Slava Tie, Celui ce ai pecetluit cu negraita dulceata fiecare din poruncile Tale;

Slava Tie, Celui ce Te salasluiesti in chip nevazut acolo unde adie buna mireasma a milostivirii;

Slava Tie, Celui ce ne-ai trimis nereusite si scarbe , ca sa ne intoarcem ochii spre suferinta celorlalti;

Slava Tie, Celui ce ai pus mare rasplata in insasi fapta buna;

Slava Tie, Celui ce primesti avantul spre cele inalte;

Slava Tie, Celui ce invalui cu iubirea mai presus de toate;

Slava Tie, Dumnezeule, in veci!


Condacul al 10-lea


Un lucru prefacut in pulbere nu se alcatuieste iara din aceasta, dar Tu invii pe cei a caror constiinta s-a stins si intorci la frumusetea cea dintai sufletele ce o pierdusera fara nadejdea de a o mai dobandi. Cu TINE nimic nu e cu neputinta de indreptat. Tu esti cu totul DRAGOSTE. Tu esti Cel ce pe toate le zidesti si Cel ce iarasi dai VIATA.

Pe Tine te laudam cantand: Aliluia!


Icosul al 10-lea


Dumnezeul meu, Cel ce cunosti caderea ingerului trufas al zorilor, mantuieste-ma cu harul Tau, nu ma lasa sa ma indepartez si sa ma indoiesc de Tine. Ascute auzul meu, ca sa aud in toate clipele vietii mele glasul Tau tainic si sa-ti strig, iubitorule de oameni:

Slava Tie, pentru minunatele potriviri de intamplari pe care le-a randuit pronia Ta;

Slava Tie, pentru presimtirile daruite de har;

Slava Tie, pentru povetele glasului tainic;

Slava Tie, pentru descoperirile din vis si din trezie ale cuviosilor Tai;

Slava Tie, Celui ce zadarnicesti planurile nefolositoare;

Slava Tie, Celui ce ne trezesti prin suferinte din betia patimilor;

Slava Tie, Celui ce smeresti spre mantuire trufia inimii;

Slava Tie, Dumnezeule, in veci!


Condacul al 11-lea


Prin lantul de gheata al veacurilor simt suflul fierbinte al dumnezeirii Tale si dragostea Ta de oameni. Tu esti aproape, sorocul vremurilor se apropie. Vad Crucea Ta: ai indurat-o pentru mine. In pulbere se asterne duhul meu inaintea Sfintei Cruci: aici e biruinta iubirii si a mantuirii, aici nu inceteaza in veci lauda: Aliluia!


Icosul al 11-lea


Fericit cel care va cina in Imparatia ta, insa Tu m-ai impartasit inca de pe pamant cu aceasta fericire, de fiecare data cand mi-ai intins cu dreapta Ta dumnezeiasca Trupul si Sangele Tau, iar eu, mult pacatosul, am primit Sfintele Taine si am simtit iubirea Ta cea negraita si mai presus de fire.

Slava Tie, pentru puterea harului Tau cel necuprins si de viata facator;

Slava Tie, Celui ce ai inaltat Biserica Ta ca adapost lumii ostenite;

Slava Tie, Celui ce ne-ai nascut a doua oara prin apele cele de viata facatoare ale Botezului;

Slava Tie, caci Tu intorci celor ce se pocaiesc neprihanirea crinilor;

Slava Tie, adanc nesecat al iertarii;

Slava Tie, pentru paharul vietii si pentru painea bucuriei vesnice;

Slava Tie, Celui ce ne-ai ridicat spre cer;

Slava Tie, Dumnezeule, in veci!


Condacul al 12-lea


De multe ori am privit cum se rasfrangea Slava Ta pe chipurile celor raposati. Cum straluceau de nepamanteasca frumusete si bucurie, cat de nematerialnice pareau trasaturile lor: cu adevarat era praznicul fericirii si al odihnei in sfarsit atinse; tacerea lor striga spre Tine. In ceasul sfarsitului lumineaza si sufletul meu, cel care striga: Aliluia!


Icosul al 12-lea


Ce inseamna laudele mele inaintea Ta ! Eu nu am auzit cantarea heruvimilor – aceasta este partea sufletelor inalte – dar stiu cum te slaveste firea. Am privit iarna cum, sub tacerea lunii, intreg pamantul iti aduce tihnita rugaciune, invesmantat in haina alba, stralucind de nestematele zapezii. Am vazut cum se bucura de Tine soarele care rasare si-am auzit corurile pasarilor slavoslovind. Am auzit cum fosnesc codrii, canta vanturile si apele susura cu taina despre Tine, am auzit cum Te propovaduiesc cetele luminatorilor prin miscarea pe care le-ai randuit-o, cu intelepciune pe nesfarsitele intinderi.

Ce e lauda mea ! Firea este ascultatoare, iar eu nu sunt. Atata cat traiesc si vad dragostea Ta, ravnesc sa-Ti multumesc, sa ma rog Tie si sa strig:

Slava Tie, Celui ce ne-ai aratat lumina,

Slava Tie, Celui ce ne-ai iubit cu dragoste adanca, nemasurata si dumnezeiasca,

Slava Tie, Celui ce ne umbresti cu lumina, cu cetele sfintilor si ingerilor Tai,

Slava Tie, Preasfantule Parinte, Care ne-ai chemat sa dobandim Imparatia Ta,

Slava Tie, Duhule Sfinte, Soare De-Viata-Facator al veacului ce va sa vina;

Slava Tie, Fiule al lui Dumnezeu, incepatura a mantuirii noastre;

Slava Tie, pentru toate, Treime Dumnezeiasca si Preabuna;

Slava Tie, Dumnezeule, in veci!


Condacul al 13-lea


O, Preabuna si De-Viata-Facatoare Treime, primeste multumire pentru toate milele Tale si ne arata vrednici de binefacerile Tale ca, inmultind talantii care ne-au fost incredintati, sa intram in vesnica bucurie a Domnului nostru cantand cantare de biruinta: Aliluia !

Acest Condac se zice de trei ori.

Apoi se zice Icosul 1: Venit-am pe lume… si Condacul 1: Imparate al veacurilor…

Si se face otpustul.

Si totusi exista iubire..

Adrian Paunescu
Totusi, iubirea

Si totusi există iubire
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.

Si totusi e stare de veghe
Si totusi murim repetat
Si totusi mai cred în pereche
Si totusi ceva sa-ntâmplat.

Pretentii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric si tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.

Motoarele lumii sunt stinse
Retele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeste-le tu c-un sărut.

Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrisi în numele meu.

Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminosi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-si acelasi repros.

Si tu si iubirea există
Si moartea există în ea
Imi place mai mult când esti tristă
Tristetea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu esti în puterile mele,
Desi închizitii te cer.

Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.

Si totusi există iubire
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.

pagina de facebook

http://www.facebook.com/?ref=home