Femeia creştină şi rugăciunea ei
Cum recunoaştem o femeie creştină? Cum arată ea? Vestimentaţia spune totul? Sau comportamentul ei?
În zilele noastre , lucrurile sunt foarte confuze. Acum bărbaţii poartă haine mai multe femeieşti, fac gesturi asemenea,de aceea societatea îi categoriseşte ca “gay”. Şi vor să-i mai şi acceptăm...
Femeile vor „egalitate” cu bărbatul, refuză concediul maternal, fac culturism, iar unele chiar îşi schimbă sexul ”pentru că nu se mai simţeau bine în pielea lor”. Dar nu de asta vreau să vă vorbesc...
Într-o astfel de lume, unde e la modă transexualitatea şi se promovează femeia modernă, mai există şansa să întâlneşti o creştină? Ei bine, da! Sunt foarte multe femei creştine în jurul nostru, „prin vorbă şi prin port”.
Femeia creştină nu este neapărat miss. Ea are o frumuseţe interioară superioară celei fizice.Poate fi foarte frumoasă , dar în acelaşi timp decentă şi modestă, fără să-şi exploateze frumuseţea, să cadă în penibil sau mai rău în desfrânare, înţelegând că tot ceea ce este şi ce are este darul lui Dumnezeu. În acest sens, avem exemplul sfintelor Ecaterina şi Varvara.
Nu trebuie neapărat să poarte batic şi fustă lungă, deşi ar fi de dorit. O fată căreia îi place mult să se machieze pentru că suferă de vreun complex, poate avea un suflet foarte bun şi e mare iubitoare de Biserică. Nu putem judeca omul după aparenţe, mai ales pe tinerii care se îmbracă după moda anilor aceştia. Dumnezeu ştie viaţa şi faptele fiecăruia…
Păcatul este cel care ne urâţeşte, ne murdăreşte sufletul. Şi de fiecare dată ni se urâţeşte şi trupul, chiar dacă nu ne dăm seama. Orice păcătos, dacă nu ar păcătui, ar fi şi mai frumos. Frumuseţea sufletească ni se resfrânge pe chip.
Fie ca alege mănăstirea sau viaţa de familie, femeia creştină se evidenţiază prin supunerea ei, prin preocuparea intensă pentru valorile spirituale (şi aici mă refer la rolul Bisericii în viaţa ei), prin implicare şi frică de Dumnezeu, după ale Cărui porunci îşi ghidează existenţa.
Femeia care alege să aibă o familie, îşi păstrează fecioria până la căsătorie , se dăruieşte unui singur bărbat, nu-şi avortează copiii, ci îi creşte cu răbdare şi dragoste. Îi învaţă cuvântul lui Dumnezeu, să fie curaţi (trupeşte şi sufleteşte), să preţuiască viaţa şi valorile morale, să aibă demnitate, să nu le fie ruşine să muncească, să-şi iubească ţara.
Nu e deloc uşor să fii femeie . Pe lângă greutatea naşterii de prunci, femeile au foarte multe responsabilităţi într-o familie. Să fii soţie şi mamă nu e o cruce uşoară. O spun din experienţă…Însă bucuriile sunt pe măsură.
Sunt convinsă că multe femei au atâtea pe cap şi în inimi încât cu greu mai pot pleca genunchii la rugăciune. Dimineaţa nu ştim ce să facem mai repede, ziua e plină cu diverse activităţi şi seara abia mai putem îngâna un Tatăl nostru obosit şi să facem o cruce în fugă asupra copiilor…
Însă putem să înălţăm rugile noastre către Dumnezeu în timp ce muncim. Acelaşi lucru e valabil şi pentru bărbaţi, respectiv taţi, cu multe griji. Iată aplicarea acestei metode printr-un model de rugăciune pentru toate femeile, dintr-o pildă a părintelui Paisie Olaru despre rugăciunea unei ţărănci:
"La sfinţia sa venise o femeie să se spovedească. Ea l-a întrebat: „Părinte, cum o fi cu mântuirea mea? Eu nu ştiu multe rugăciuni pe de rost pentru că nu am fost dată la şcoală şi nu ştiu să citesc“. Părintele a întrebat-o: „Şi nu te rogi?“ la care ea a spus: „Mă rog, cum să nu mă rog“. „Şi cum te rogi?“ „Uite cum mă rog. Atunci când mătur prin casă zic în mintea mea: «Doamne, curăteşte sufletul meu, cum curăţ eu gunoiul din casă». Atunci când spăl rufe spun din nou: «Spală, Doamne, negreala păcatelor din inima mea, ca să fie frumoasă aşa cum e o rufă curată şi spălată». Când fac orice alt lucru spun aceleaşi cuvinte“. Femeia l-a întrebat în final: „Părinte, o fi bună rugăciunea asta?“, iar părintele Paisie i-a spus aşa: „Numai aşa să te rogi toată viaţa de acum înainte!“. Femeia, fără să ştie, aplicase metoda Sfântului Vasile cel Mare." ( sursa: http://femeiacrestina.blogspot.com/)
3 comentarii:
in primul rand ce este in neregula cu refuzul concediului maternal? poate femeia aia si-a tocit 20 de ani coatele pe bancile scolilor si universitatilor, a luptat pentru a cariera si castiga mult mai mult decat sotul;poate meseria este de asa natura astfel incat chiar si o pauza de 2 luni inseamna imposibilitatea reluarii muncii sau o readaptarea lunga si grea. o sa mi se raspunda ca un loc de munca e mai important ca un copil? pai tocmai aici e buba, ce te faci cand proaspata mamica are o fetita pe care o viseaza in viitor ca pe-o mare doamna de afaceri, o femeie cu mult succes pe plan profesional?nu-i usor sa-i zici copilului tau : „fii mama oindependenta, sa nu trebuiasca sa ceri sotului bani de tampoane!” cand porti batic si viata ti se scurge 80% in bucatarie,iar daca te doare capul si n-ai un algocalmin in casa sa-ti astepti sotul sa-ti dea bani sa le cumperi de la farmacie. intervine exemplul pe care-l dai copilului si valoreaza mai mult decat o mie de cuvinte. eu personal am vorbit de multe ori cu prietenul meu, eu am studii (
nu finalizate), el nu, eu acum castig mai mult decat el si daca va fi asa si peste ani cand ne vom decide sa avem un bebe el o sa stea acasa cu copilu,iar eu o sa muncesc. de ce? pentru ca nu vreau sa ma vad nevoita sa-i zic copilului meu sa aibe grija sa n-ajunga ca mine, din contra, vreau admiratie din partea lui, sa-l aud „vreau sa fiu ca mama mea”,o femeie puternica si supusa...propriilor ratiuni si judecati.
in cel de-al doilea rand credinta nu sta in pantalonii pe care-i port. daca imi plac fustele scurte si rujul rosu nu insemna ca nu sunt crestina. iar in cele din urma filosofia vietii mele este mai simpla, utila si frumoasa decat toate povetele moraliste ale bisericii: actioneaza astfel incat sa-ti provoci tie placere si sa nu-i deranjezi pe cei din jur, ajuta atunci cand poti si cauta sa ai o stare de liniste. starea aia de liniste putand fi dobandita printr-o fapta buna, o reusita profesionala sau o partida de sex oral mult prea blamata de preoti fara temei.
ai si tu dreptatea ta. fiecare reactionam la maternatitate in felul nostru; unele prefaram sa stam acasa cu bebele, altele nu rezistam nici macar o zi
Trimiteți un comentariu