Puţin ştiu că există slujba Miezonopticii şi mult mai puţini participăm la această rugăciune. E frumos…Slujba se desfăşoară la lumina lumânării, exact la miezul nopţii. Clopotele bat, ca trâmbiţele care vor suna în Ziua de Apoi, la Învierea morţilor. În Biserică ne aşteaptă Hristos!
Slujba începe cu rugăciunea Sfântului Vasile cel Mare : „ Curăţeşte-ne pe noi de toate întinăciunile trupeşti şi sufleteşti…Ca să nu fim aflaţi zăcând şi dormind, ci priveghind şi sculaţi întru lumina poruncilor Lui“. Aceasta arată preocuparea omului pentru Înviere, a celor care au această perspectivă.
Sfîntul Apostol Pavel ne atenţionează că „ trupul nostru stricăcios va fi îmbrăcat în nestricăciune” (Corinteni 15, 53), adică va învia şi va rămâne veşnic. De aceea, ar trebui să trăim în aşteptarea Învierii noastre. Să fie acesta scopul nostru suprem! Hristos poate veni în această noapte, chiar în acest ceas. Datoria noastră este să fim pregătiţi.
Toate aceste rugăciuni îşi pun amprenta asupra sufletelor noastre, schimbându-ne încet - încet, pe dinăuntru. Trebuie doar să dorim să participăm mai des la slujbele Bisericii, să fim mai activi spiritual, să ne facem timp să ne rugăm mai mult, să - I facem loc şi lui Dumnezeu în inimile noastre..
Doamne al puterilor, fii cu noi, că pe altul afară de Tine, ajutor întru necazuri , nu avem. Doamne al puterilor, miluieşte-ne pe noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu