Trăim într-o lume materială, a consumului, a mall-urilor şi supermaketurilor. Viaţa noastră se desfăşoară de la promoţie la promiţie, fiindcă ni se inoculează tot timpul ideea necesităţii unor anumite produse, prin reclama care li se face.
Constat că emisiunile sau filmele nu sunt întrerupte de reclame, ci mai degrabă ele întrerup reclamele. Înţeleg că televiziunile sunt sponsorizate de unele firme, însă noi, telespectatorii, nu avem nici o vină. Ni se prezintă cutare brânză sau marcă de ulei pe care nici nu ştim ce pierdem dacă nu o cumpărăm. Recunosc că de multe ori am achiziţionat obiecte “lăudate” la televizor şi nu de puţine ori am fost decepţionată. Produse mult mai ieftine sunt foarte eficiente. De fapt, cred că tocmai din motivul că nu se vând prea bine sunt ” recomandate”.
Observ cu stupoare că fiecărui produs i se asociază un sentiment uman firesc, fără a avea vreo legătură, cu scopul de a ne identifica la nivel personal cu lumea materială, ajungând să spunem : „sunt ceea ce mănânc”. Am vazut de curând cum o anumită marcă de ciocolată este prezentată ca fiind “cu dragoste”. Sincer, nu văd legătura dintre acest sentiment minunat şi o bucată de ciocolată. Apoi, dulceaţa ei nu este aceeaşi cu profunzimea trăirii iubirii. Dar cîţi suntem atenţi la acest detaliu? Cumpărăm fiindcă am vazut că i se face reclamă şi trebuie să fie bun (ă).
Am văzut cu ochii mei că publicitatea are atâta impact asupra minţii încît fetiţa mea e numai ochi şi urechi în faţa televizorului imediat cum aude gingle-ul, cu toate că se juca frumos cu păpuşile.
Arhimandritul Spiridonos Logothetis , în sfinţenia sa, a văzut lucrurile mult mai clar şi socoteşte că primul prezentator de reclame în lume a fost diavolul. El a prezentat dulceaţa fructului oprit. A arătat frumuseţea, forma, dulceaţa, aroma mărului, încât Eva şi apoi Adam au fost înşelaţi , s-au lăsat conduşi de reclamă şi L-au refuzat pe Dumnezeu, mîntuirea Lui, raiul.
Istoria se repetă exact la fel cu reclamele care se fac astăzi. Sunt prezentate frumuseţea, gustul, confortul, calităţi pe care le are un bun material al lumii. Este frumos acesta, este important să ai şi tu, sunt importante cele pe care le-au creat oamenii şi firmele lor, însă nici un cuvânt despre Dumnezeu,Cel care toate a făcut.
Reclamele arată materia şi frumuseţea fără Dumnezeu , fără adevăratul lor Creator. Adesea, lucrurile materiale sunt legate de goliciune. De fiecare dată trebuie să vedem o femeie (sau un bărbat, dar mai rar, într-adevăr) sumar îmbrăcată, vorbind despre un praf de curăţat sau altă banalitate. Prin reclame, ni se prezintă un gen de pornografie, soft-care, subtilă, aproape insesizabilă, dar care conduce tot acolo: la păcat. Aproape toate reclamele au conotaţie sexuală şi sunt sigură că nu doar eu am observat asta.
Reclama frumuseţii e cea mai puternică armă a diavolului. El e „artist”. Are mare viclenie şi multă artă (lumini, culori, imagini), foloseşte o grămadă de oameni ca să construiască o reclamă : scriitori, regizori, muzicieni, trucuri şi foarte mulţi bani. Scopul lui este ca reclama să se adreseze slăbiciunilor omului, patimilor lui şi să le activeze.Exagerarea lucrurilor, a lumii, a frumuseţilor ei, automatizată,fără Dumnezeu, este cursa diavolului care duce la pieire, la distrugere.
Diavolul este tatăl minciunii şi ne lăsam uşor înşelaţi. Însă stă în puterea noastră să luptăm împotriva ispitelor lui. Nimeni nu ne obligă să stăm la televizor, să vedem ceva anume. Putem , foarte simplu, să schimbăm canalul. Slavă Domnului, există multe variante. Dar de multe ori pofta din noi ne îndeamnă să ne petrecem mult timp, preţios, privind spurcăciuni. Să evităm asta cât putem!
Evanghelia vine în sprijinul celor care vor să biruiască în acestă bătălie, întâi vizuală şi apoi spirituală, prin cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos:
„ Nu iubiţi lumea , nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el; Pentru că tot ce este în lume , adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume. Şi lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rîmâne în veac”( I Ioan capitolul II, versetele 15-17).
Reclamele stârnesc pofta trupului (”răsfaţă-ţi simţurile”, “pentru bărbaţi adevăraţi” şi alte exemple), pofta ochilor (”doreşte-ţi mai mult”,”e timpul să ai şi tu”, “n-o împarţi cu nimeni”, etc.) şi trufia vieţii (”pentru că meriţi”, “ai grijă de tine”). Aceste trei aspecte contravin voturilor monahale: castitatea, sărăcia de bună voie şi ascultarea necondiţionată.
Suntem liberi să alegem cum ne petrecm timpul nostru, cu sau fără Dumnezeu, în faţa televizorului sau la rugăciune . Însă să nu uităm să- I cerem Domnului , când mergem spre somn, odihnă sufletului şi trupului….
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu